[Postelnicu]

Dar cum ai făcut oare? Să luăm pe rând: durata zilelor creaţiei: 24 de ore, aceleaşi ca şi azi.
De unde ai luat? Scriptura a spus: "o dimineaţă şi o noapte, ziua x". Unde scrie aici 24 de ore? Dar în altă parte? Nu mai încercaţi, nu scrie aşa ceva explicit! Dar atunci de unde? De la Sfinţii Părinţi citire: Vasile cel Mare, Efrem Sirul, şi ceilalţi, adică Sfânta Tradiţie!

Suntem în anul 7521 de la Facere: Unde scrie explicit aşa ceva în Scriptură? Nu mai căutaţi nici aceasta: nu scrie. Dar de unde ştim atunci? Tot de la Sfinţii Părinţi, de la Sfânta noastră Tradiţie!
Pe acestea datori suntem a le crede cu sfinţenie.

Ce experimente ştiinţifice frate ne-ar putea vreodată confirma sau infirma acestea?

Dar, explică-ne şi nouă cum de crezi acestea:

"Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, zi una .

Seara este hotarul comun dintre zi şi noapte, iar dimineaţa este vecinătatea nopţii cu ziua. Aşadar, ca să dea zilei onoarea de a fi fost făcută înainte, Scriptura a vorbit mai întîi de sfîrşitul zilei, apoi de sfîrşitul nopţii, pentru că zilei îi urmează noaptea. Starea în lume, înainte de facerea luminii, nu era noaptea, ci întunericul; noapte s-a numit atunci cînd Dumnezeu a despărţit întunericul de zi şi întunericul a primit numire nouă, ca să se deosebească de zi.
Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, adică durata unei zile şi a unei nopţi. Scriptura nu le-a numit încă zi şi noapte, ci le-a numit pe amîndouă cu numele părţii mai principale. Acest obicei îl vei găsi în toată Scriptura
A spus una,
sau pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii, unind timpul zilei şi al nopţii, ca să se plinească durata celor douăzeci şi patru de ore ale unei zile care cuprinde negreşit şi ziua şi noaptea, încît chiar dacă din pricina schimbărilor mersului soarelui se întîmplă ca o zi să aibă mai multe ore ca cealaltă, totuşi durata celor două, a zilei şi a nopţii, să se înscrie în timpul destinat lor; ca şi cum Moisi ar fi spus: zi una este durata unei zile, măsura celor douăzeci şi patru de ore;"

Dar nu crezi următorul pasaj:
"sau pentru că învârtirea cerului de la un semn pînă la acelaşi semn se face într-o singură zi, încît ori de cîte ori este seară şi dimineaţă în lume, potrivit învârtirii soarelui, această învârtire nu se face în mai mult timp, ci atît cit se împlineşte durata unei zile;


...cât şi acestea:
"Deci corpurilor grele le este proprie mişcarea în spre jos; iar josul, aşa cum s-a arătat, este centrul. Să nu te minunezi, dar, dacă pămîntul nu cade nici într-o parte; nu cade, pentru că ocupă, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie, deci, neapărat ca pămîntul să rămână la locul său; poate, însă, să-şi schimbe locul, dacă face vreo mişcare potrivnică naturii sale.
Dacă ţi se pare că poate fi adevărat ceva din cele spuse, atunci mută-ţi admiraţia spre Dumnezeu, Care le-a rînduit aşa pe acestea! Că nu se micşorează admiraţia pentru lucrurile măreţe din natură, dacă se descoperă chipul în care Dumnezeu le-a făcut. Iar dacă nu le socoteşti adevărate, simpla ta credinţă să-ţi fie mai puternică decât argumentele logice."
Sf. Vasile cel Mare Hexaimeron

Cum e acuma: crezi, "simplu" sau nu, sau aştepţi confirmare/infirmare ştiinţifică şi aici? E de ajuns mărturia Scripturii şi a Părinţilor, confirmată pe deplin de simţuri, observaţie?:

"În concepţia scriptural-patristică, Pământul, ca sălaş al omului, încununarea zidirii lui Dumnezeu, este centrul universului.
Orice altceva, indiferent de explicaţia ştiinţifică a stării şi mişcării sale prezente sau de imensitatea sa fizică în comparaţie cu pământul, este un lucru secundar şi a fost făcut întru folosul Pământului, adică al Omului.
Ieromonah Serafim Rose
...pe care se pare că-l ai la mare cinste, aşa cum se şi cuvine?

Nădăjduiesc a primi cu dragoste, nu e nicicum vorba despre vreo desconsiderare sau dojană, nu eşti nici pe departe un caz rar, această înşelăciune este o adevărată metastază în zilele noastre!
Şi desigur că rândurile se adresează soborniceşte tuturor celor de bună credinţă care ar ajunge pe aici...