Sfântul Ioan Hrisostom, despre cum se alege soția
„S-o duc eu bine, să-mi fie viața dulce și plăcută și poate să mă și înăbușe femeia!”. Un porc, dacă ar avea grai omenesc, ar grăi oare, altfel?
Aflați însă cum se căsătoreau cei vechi și faceți ca ei!
- Dar cum se căsătoreau aceia?
- Se interesau ce purtări are fata, ce apucături, ce însușiri sufletești. De aceea n-aveau nevoie de contracte, nici de garanția hârtiei și cernelii, în locul tuturor acestora le era de ajuns purtarea miresei. Vă rog, dar, și pe voi, nu umblați după bani și după avere, ci după purtări, după bunătatea inimii. Caută fată evlavioasă, fată cuminte! Aceste însușiri sunt mai bune decât nenumărate comori. De cauți pe cele ale lui Dumnezeu, le vei avea și pe cele din lumea aceasta; dar dacă le nesocotești pe acelea și umbli după acestea, nici de acestea n-ai parte.
- Dar cutare, mi se spune, a ajuns bogat de pe urma femeii!
- Nu îți este rușine să-mi dai astfel de exemple? Am auzit pe mulți spunând: „Mai bine să ajung săracul săracilor, decât să ajung bogat de pe urma femeii!” Da! Ce poate fi mai neplăcut decât o astfel de bogăție? Ce poate fi mai amar decât această bună stare? Ce poate fi mai rușinos decât de a ajunge vestit pe această cale și a se spune de toți: „Cutare a ajuns bogat de pe urma femeii!” Nu mai vorbesc de neplăcerile dinăuntrul casei, care, vrând-nevrând, vin peste cel care s-a căsătorit așa. Nu mai vorbesc de înfumurarea femeii, de slugărnicia bărbatului, de certurile dintre soț și soție, de ocările slugilor. Slugile îi spun în obraz: „Sărac, coate goale, om de nimic, născut din oameni de nimic! Ce a avut când a venit aici? Nimic! Nu-i, oare, a stăpânei noastre toată averea?” Dar nu-ți pasă de aceste cuvinte! Nu-ți pasă că nu ești om liber. Și paraziții aud cuvinte mai grele decât acestea și nu se supără. Tot așa și acești bărbați; ba, dimpotrivă, se mai și fălesc cu rușinea lor. Când le spui ce se spune despre: ei, îți răspund: „S-o duc eu bine, să-mi fie viața dulce și plăcută și poate să mă și înăbușe femeia!” O, diavole! Ce proverbe ai răspîndit printre oameni? Sunt în stare să distrugă toată viața unor astfel de oameni. Uită-te la aceste cuvinte drăcești și pierzătoare! Sunt pline de pierzanie. Aceste cuvinte nu spun altceva decât acestea: „Să nu-ți pese de cineva, să nu-ți pese de dreptate! La pământ cu dreptatea și cu cinstea! Un singur lucru caută: plăcerea! Te înăbușă o astfel de căsătorie? Nu-i nimic, îndrăgește-o! Te scuipă toți cei care te întâlnesc? Îți aruncă cu noroi în obraz, te alungă ca pe un câine? Nu-i nimic! îndură totul!” Un porc, dacă ar avea grai omenesc, ar grăi oare, altfel? Ar grăi, oare, altfel câinii cei necurați? Dar poate că nici porcii, nici câinii n-ar rosti cuvintele pe care diavolul îi pune pe oameni să le rostească în nebunia lor. De aceea vă rog, dați-vă seama de grozăvia acestor cuvinte! Fugiți de astfel de proverbe! Culegeți proverbele cele din Scriptură, cu totul potrivnice acestora.
- Care sunt acestea?
- „Nu merge după pofta sufletului tău și pune friu poftelor tale”(Înț. Sir. 18, 30). Iar despre femeia desfrânată Scriptura spune cu totul altceva decât proverbele cele drăcești: „Nu te uita la femeia rea! Că miere picură din buzele femeii desfrânate, care îndulcesc o clipă gâtlejul tău, dar mai pe urmă le vei găsi mai amare decât fierea și mai tăioase decât sabia cea cu două tăișuri” (Prov. 5, 3-4). Aceste proverbe să le auzim, nu pe acelea. Datorită acelor proverbe ajung oamenii robi; datorită lor se nasc cuvinte slugarnice; datorită lor oamenii ajung animale necuvântătoare, pentru că oamenii vor să urmărească peste tot numai plăcerea. Da, datorită lor, datorită acestor proverbe drăcești, care sunt, și fără de cuvintele mele, prin ele însele de râs și de batjocură. Într-adevăr, ce câștig mai ai de pe urma plăcerii odată ce te-ai înăbușit?
Încetați, dar de a vă mai face de râs! Încetați de a mai aprinde pe capul vostru iadul și focul cel nestins! Să privim, deși târziu, așa cum trebuie la cele viitoare, îndepărtând ceea ce ne vatămă lumina ochilor, ca să petrecem viața de aici cu bună-cuviință, cu sfințenie, cu avlavie și să avem parte și de bunătățile cele viitoare, cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia slava în vecii vecilor, Amin!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|