[Mosh-Neagu]

Am incercat sa vad un cuvant pentru inceputul acestui post. Poate n-am citit peste tot, poate n-am fost foarte atent, nu stiu. Oameni buni, intram intr-un post care delimiteaza teoretic o perioada de care mayasii au scris mult. Am vazut niste reportaje care m-au lasat "interzis", in sensul ca unii isi fac bunkere pentru a se feri de ceea ce cred ei ca urmeaza. De parca Dumnezeu ar tine cont de faptul ca "prostul" cuteaza sa se ia la intrecere cu El...
Traim un timp unic in felul lui, un timp care ar putea fi sfarsitul unei istorii si inceputul alteia. Oare este un crestin (ortodox sau nu, chiar nu mai conteaza) care sa nu priveasca spre Dumnezeu in aceasta perioada? Nu ma refer la teama, nu ma refer la disperare, nu ma refer la lectii de supravietuire luate de pe discovery, ma refer la pasii care sa ne apropie pe toti mai mult de Dumnezeu. Candva exista un grup de rugaciune format special pentru Romania, care din pacate s-a destramat. Nu cunoastem ce va fi peste doua luni. Probabil totul va trece firesc, ca si pana acum, dar postul si rugaciunea, indiferent daca anumite ipoteze vor fi sau nu confirmate, nu ne pot dauna. Dupa unele pareri, schimbarea Omului va exista in mod inevitabil, iar egoismul si rautatea nu vor supravietui. Oare cati dintre noi si-au propus pentru acest post sa citeasca (cu binecuvantarea duhovniculu) catisme, acatiste, paraclise, sau macar sa-si prelungeasca timpul programat pentru rugaciune? Poate daca in acest post, va fi mai putin televizor, mai putin internet, mai putine placeri cu care ne delectam in mod obisnuit, poate daca ne vom certa mai putin (sau deloc), poate daca vom oferi mai mult din ceea ce pretuim si nu din ceea ce ne prisoseste, poate daca ne amintim mai des de batranii nostri (sau ai altora) si am veni in ajutorul lor, chiar si cu o vorba simpla ("Ce mai faceti, doamna/domnule X? Mi-era dor sa va mai vad si sa va ascult!", iar asta din suflet, fara fatarnicie...) eu cred ca postul ar fi cu mult mai folositor decat de obicei!