tre sa ne iubim aproapele CA PE NOI INSINE ,spune porunca a doua din decalog. Dar probl. e CIT NE IUBIM FIECARE PE NOI INSINE!?Atunci cind ne vedem propriile pacate nu ne prea iubim pe noi insine ba constiinta ne mai si critica Deci Dumnezeu nu ne cere imposibilul;din categ. aproapelui nostru fac parte si asa zisii dusmani ,adica cei care ne vor raul sau ne ne plac ca ne critica,desi d.p.d.v. a lui Dumnezeu ei sint cei mai buni caci ne fac prin rabdare SA CISTIGAM CUNUNI REZISTIND LA DIVESE ISPITE din partea unora etichetati de noi ca dusmani.Avem povestea cu Achachie,sfintul care a ascultat de duhovnicul sau fiind mereu batut pina la moarte.Dar in felul cum a facut ascultare in ciuda acelor batai,fara a-l judeca ,a spusbinecuvintate a fie miinile care m-au batut si care mi-au permis sa cistig cununi.Etichetarea in prieteni sau dusmani a noastra este omeneasca ,iar judecata lui Dumnezeu nu e omeneasca.
|