Avortul este pacat. Poate mai mare decat crima. Pentru ca omori o fiinta care nu se poate apara. Nimeni n-are dreptul sa ia o viata. Dumnezeu ne daruieste minunea de a trai, ne scoate din nefiinta, tot Dumnezeu ne trece in viata de dincolo: viata vesnica sau pedeapsa vesnica, in functie de optiunile noastre pentru care suntem in totalitate raspunzatori ca oameni liberi dupa pacatul lui Adam, sau, izgonirea lui Adam din Rai.
O carte binevenita pentru „combatantii” acestui topic poate sa fie: „Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortati”, Editura Bizantina (daca ati citit-o deja, va rog sa ma scuzati pentru indemn).
Eu am cumparat-o cu multi ani in urma, am rasfoit-o, m-am speriat si n-am mai pus mana pe carte cativa ani buni. Cand am reusit sa o citesc, am inteles multe si am avut in fata grozavenia pacatului pe care, eu insami, l-am faptuit. Dar tot din aceasta carte, in care ne lumineaza sufletul: parintle Sofian Boghiu (Manastirea Antim), parintele Arsenie Papacioc (Manastirea Sf, Maria de la Techirghiol), parintele Ilarion Argatau (Manastirea Cernica), parintele Macarie (Manastirea Pasarea), toti trecuti acum la Domnul, am aflat ca exista iertare pentru acest pacat si nu trebuie sa ne pierdem speranta. Dar mai stiu ca, in toata pacatosenia mea, nu L-am facut raspunzator pe Dumnezeu pentru alegerea pe care am facut-o. Cand ai libertatea sa alegi esti total raspunzator pentru optiune si nu trebuie sa faci speculatii despre „dreptatea sau nedreptatea” Celui care te judeca. Iar ACUM Dumnezeu nu ne judeca, nu ne pedepseste. Acum asteapta rabadator, bland si iubitor sa redevenim desavarsiti, asa cum ne-a creat. Dumnezeu ne-a creat din dragoste si atat de mult ne-a iubit... ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3: 16). De la inceputul timpului, omul a cautat RAUL in afara lui si a aruncat vina pe altii (vezi: predica Parintelui Bartolomeu Anania la Duminica izgonirii lui Adam din Rai, www.crestinortodox.ro , predici audio). NU: pacatul si raul sa-l cautam in noi. Si atunci, poate n-am mai avea indrazneala sa vedem si sa judecam pacatele altora. Pietrele cu care se pregateau oamenii in vechime s-o ucida pe femeia pacatoasa(adulterina) (care, intre noi fie vorba, nu pacatuia de una singura, pacatuia cu cineva: oare, oamenii din vechime aveau pietre si pentru cel cu care femeia faptuia adulterul??) au ramas in mainile acelora care, rand pe rand, au plecat rusinati de vorbele Mantuitorului Hristos. (Ioan 8, 9).