[Mosh-Neagu]

Marea Translaţie - II


De asemenea, foarte puţini oameni sunt avizaţi în legătură cu cercetările care se fac în Academia Naţională Rusă de Ştiinţe, din Siberia, mai precis în Novosibirsk. Aceşti cercetători au înregistrat şi ei date evidente care indică faptul că au loc modificări energetice în întregul nostru Sistem Solar. Ei au ajuns la concluzia că singurul lucru posibil care ar putea cauza toate acestea este plasma strălucitoare ce pătrunde în Sistemul nostru Solar şi care influenţează în primul rând Soarele. Această energie ce vine din afara sistemului solar a început să aprindă plasma heliosferei în partea sa frontală, care a devenit deja de 10 ori mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energie a pătruns şi în Soare, care la rândul său o răspândeşte acum în întregul Sistem Solar, saturând spaţiul interplanetar. Astfel , toate planetele primesc acum un supliment mare de energie . Toate acestea se întâmplă în acelaşi timp şi toate duc la un crescendo unde va avea loc o schimbare bruscă. Cu alte cuvinte, vom ajunge în punctul când, vom fi atât de departe în noul nivel de energie încât va fi o expansiune bruscă a armonicii lungimii de undă pe care o emite Soarele. Această creştere de energie emisă va schimba natura de bază a întregii materii din Sistemul Solar. Cercetătorii ruşi sunt preocupaţi de faptul că aceste modificări solare pot afecta în mod dramatic planetele.
Conform datelor înregistrate de către cercetătorii Academiei ruse şi de către cei de la NASA, câmpurile magnetice şi luminozitatea planetelor sunt în schimbare. Astfel :
-planeta Venus, şi-a crescut luminozitatea cu 250% şi a suferit schimbări atmosferice substanţiale în mai puţin de 30 de ani.
- Jupiter a ajuns să aibă o încălzire foarte puternică şi o creştere a luminozităţii norilor de plasmă cu peste 200%. Încărcătura energetică este atât de înaltă încât chiar există un tub vizibil de radiaţii ionizate care s-a format între această planetă gigantică şi luna sa, Io. Acest tub de energie luminoasă este chiar foarte vizibil şi în fotografiile realizate. Câmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat. Pata roşie („ochiul” lui Jupiter), care este de fapt o furtună cu caracter rotaţional, a început din anul 1997 să se rotească invers.
-Forţa câmpurilor magnetice de pe Uranus şi Neptun creşte tot mai mult, iar strălucirile lor atmosferice sunt de asemenea în creştere. Aceste planete par să fi avut inversarea recentă a polilor magnetici, aspect constatat de sonda spaţială Voyager 2 care, când a trecut pe lângă Uranus şi Neptun, a sesizat că polii nord şi sud aparenţi ai acestor două planete erau vizibil contrabalansaţi.
-Saturn a înregistrat în ultimii 20 de ani o abruptă descreştere în viteza de rotaţie şi o creştere a radiaţiilor X la ecuator.
-Pe Mercur s-au descoperit calote de gheaţă neaşteptate, însoţite de o intensificare a câmpului magnetic, aspecte care sunt cu totul neobişnuite pentru o aşa zisă “planetă moartă”.
-Marte are şi ea o încălzire globală, furtuni puternice şi topiri de calote glaciare polare, iar atmosfera marţiană devine vizibil mai densă decât a fost înainte.
-Pe Pluto s-a înregistrat creşterea cu 300% a presiunii atmosferice, deşi această planetă se îndepărtează de Soare…
-De asemenea Luna Pământului dezvoltă o atmosferă. S-a constatat că în jurul Lunii s-a format un strat de Na de 6000 km altitudine, care nu exista înainte.
Referitor la schimbarea de paradigmă şi la situaţia planetei Pământ în această perioadă de tranziţie, doctorul Aleksei N. Dimitriev, membru al Academiei de Ştiinţe din Siberia, a constatat că numărul cataclismelor naturale a sporit în mod spectaculos, fenomen ce pare să fie în directă legătură cu activitatea crescută a Soarelui. Realizând studii comparative, el a evidenţiat că între 1963 şi 1993 numărul total al catastrofelor naturale (uragane, taifunuri, inundaţii, tsunami, cutremure) a crescut cu 410%. În mod similar, studiile realizate de un alt cercetător, dr.Michael Mandeville, evidenţiază că activitatea vulcanică de pe Terra a crescut cu aproximativ 500% din 1975, iar activitatea seismică a crescut cu 400% faţă de 1973. Un alt aspect constatat este acela că în atmosfera Pământului, la nivelele sale superioare, gazele de hidroxid (OH) formează acum un strat nou, care nu exista înainte şi care nu este legat de încălzirea globală sau de emisiile de clor-fluor-carbon. Toate aceste aspecte adunate sunt mult mai mult decât simple modificări ale Pământului. Din ce în ce mai mulţi cercetători sunt de părere că în următorii 10 ani, planeta noastră Terra şi vecinii săi îşi vor ajusta chiar şi structurile moleculare.
Cercetătoarea americană Barbara Hand Clow este convinsă că în perioada imediat următoare, 2012-2013, planeta noastră va intra într-un spaţiu fotonic, iar aceasta va anihila toate câmpurile noastre magnetice şi electrice. Într-adevăr, conform datelor ştiinţifice înregistrate, un aspect care se produce deja de ani buni este slăbirea câmpului magnetic al Pământului. În legătură cu aceasta, cercetătorul american Gregg Braden afirmă că prin măsurători geofizice s-a estimat că pe o scală de la 1 la 10, câmpul magnetic al Pământului era în anul 1996 cam în dreptul valorii de 1,5 din maximul magnetic înregistrat vreodată pe Pământ (deci extrem de scăzut). Aceasta a făcut ca balenele de exemplu, care simţeau de obicei foarte clar aceste linii magnetice şi le foloseau pentru migraţie, să eşueze pe ţărm, ceea ce nu s-a mai întâmplat înainte. Apoi, pentru că poziţia liniilor magnetice ale Pământului s-a modificat ca o consecinţă a scăderii câmpului magnetic terestru, păsările au început să apară în zone care nu făceau parte din traseul lor de migraţie şi chiar să se rătăcească. Un alt aspect semnificativ este acela că în 1990, hărţile aeronautice folosite de avioane pentru aterizarea pe aeroporturi au trebuit să fie schimbate în întreaga lume, pentru că cele vechi nu mai erau bune, iar astăzi liniile magnetice sunt atât de instabile, încât acum hărţile magnetice trebuie verificate foarte des pentru a se asigura că sistemul de ghidare funcţionează corect.