Un indemn care este extrem de folos , este de a ne carmui in asa fel ochii ca sa nu sa napusteasca asupra noastra valul aprig al poftei , iar auzul sa nu primeasca ceva vatamator , precum si limba sa nu rosteasca cuvinte neangaduite , sa nu ne rapuna mania , intristarea , revolta , si atunci putem rosti rugaciunea inimii , nu doar in cuvinte , ci ceva mai mult de atat . Care este rezultatul final al acestei rugaciuni , decar indumnezeirea omului , precum Apostolul Pavel a spus : " Nu eu sunt cel ce viaza , ci Hristos este cel ce viaza in mine " !
Cale lunga pana acolo , in rest doar simple cuvinte . . . !
Inchei aceasta scurta interventie cu spusele Parintelui Petroniu , la care este bine a reflecta ! El spunea aproximativ :
Amaratele suflete ajung pana acolo sa-si traiasca viata lumeasca si egoismul cu multa fervoare si justificare religioasa , incat isi inchipuie ca daca sunt <<morali>>sau reactioneaza emotional la credinta , isi lucreaza << mantuirea>> !
Cata amagire draceasca . . . !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|