Cu sufletul spre Domnul am strigat: Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete. Ma tine lutul meu, de lut legat, Si-n van vrea fierea lumii sa ma-mbete. Spre Tine merge dorul meu intreg, La Tine-mi este orisice dorire. Ci lasa-ma de lut sa ma desleg, Sa vada sufletu-mi a Ta marire. Mi-e sete de odihna, Doamne-al meu, Mi-s mainile si talpile o rana. Din coasta sange-mi picura mereu, In drumul de pacat si de prihana. Primeste-mi, Bune, sufletul stingher, Gateste-mi Insuti locul de hodina, Ma lasa astazi sa ma inalt la cer, Dezleaga-ma de haina mea de tina. Si glasul Domnului grai raspuns: Durerea ta ma sfasie de mila, Cand plansul tau la mine a patruns, Mi-a inflorit o rana-n piept, copila. Ridica-n slava ochii tai uimiti Si-mi vezi durerea spinilor pe frunte; Priveste-n ochii mei de plans topiti Si-n palme vezi-mi chinurile crunte. Eu n-am cerut atunci sa vin in sus, Desi Parintele ceresc mi-e Tata; Din cupa am sorbit amar nespus, Si cupa mea e-n veci nedesertata. Dar rana ta ma doare mai cumplit, Pe cruce-am sangerat si pentru tine! Te-am cunoscut din veci si te-am iubit, Si-i grea povara dragostei depline. Si-am inganat, cu duhul umilit: Primeste-ma-n iubirea Ta cereasca, Si lasa Doamne-n lutul istovit, Dureri si rani in sange sa-nfloreasca.