Bogdan, reacția superficială la o simplă reflecție asupra episcopatului poate deschide o adevărată "cutie a Pandorei" cu date surprinzătoare legate de fidelitatea ortodoxiei actuale față de Tradiție, precum și acumulările ei discutabile în domeniul logisticii liturgice din perioada bizantină medie și târzie.
Este o discuție lungă și complexă, din care spicuiesc doar câteva repere, posibil utile, pentru o aprofundare ulterioară.
Veșmintele arhierești folosite în uzul cultului ortodox de astăzi s-au impus în perioada captivității monotelite a Bizanțului, treptat, și au rămas așa după restabilirea temporară a ortodoxiei, din cauza cunoscutului atașament romeic față de formele consacrate ale tipicului. Cum, după monotelism, au urmat la scurt timp cele două perioade tulburi ale crizei iconoclaste în Biserică, abuzurile cezaro-papiste ale episcopatului au scăpat vigilenței critice ale teologilor harismatici și au rămas așa până astăzi.
Trebuie spus aici că episcopatul reprezintă o slujire capitală a Bisericii, în exercițiul căreia sunt mobilizate calități și aptitudini duhovnicești excepționale. Aflat în permanență la intersecții de contrarii, episcopul este, în portretul ideal, un performer al dreptei socoteli, capabil să împace în Duhul Sfânt tendințe cel mai adesea ireductibile: puterea și smerenia, iconomie și acrivie, pedepeapsa și iertarea etc. Textul scripturistic care arată modul de lucru al episcopului se găsește în 1Corinteni 9: 16-23): "Căci dacă vestesc Evanghelia, nu-mi este laudă, pentru că stă asupra mea datoria. Căci, vai mie dacă nu voi binevesti! Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am numai o slujire încredințată. Care este, deci, plata mea? Că, binevestind, pun fără plată Evanghelia lui Hristos înaintea oamenilor, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie. Căci, deși sunt liber față de toți, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulți; cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deși eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege; cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deși nu sunt fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce n-au Legea; Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaș la ea".
Prin urmare, episcopul este un maestru al adecvării la public, la mediu, la condiții, fără ca aceste acomodări circumstanțiale să-i pună în criză nici autoritatea harismatică, nici condiția de slujitor al tuturor întru smerenie și iubire nefățarnice. Experiența confirmă faptul că prin biruința unei persoane în acestă slujire eclezială Biserica se îmbogățește cu sfinți cu mare putere de mijlocire și dăruitori ai harului Duhului Sfânt de care aceștia s-au împărtășit din plin. Dintr-o listă bogată e suficient să amintim aici de Sfântul Nicolae a Mirelor Liciei, sau, mai recent, Sfântul Nectarie din Eghina și Sfântul Ioan Maximovici.
Ar mai fi multe de spus dar deja m-am întins cam mult.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Last edited by Mihailc; 18.11.2012 at 18:07:06.
|