ory draga, tu vorbesti de cei rapitzi de demonul acestei lumi, care nemultzumitzi se revolta shi razvratindu-se se indreptatzesc, pana acolo incat nu mai au somn, sau de cei impatimitzi cum mi se intampla shi mie, de exemplu de shah, sau diferite socoteli sau cautari in ale stiintzelor shi creatziei, nu mai au somn ca sa rezolve problema, sa afle ei ceva extraordinar, sau despre sarmanii care din negrija au ajuns in pacate care ii chinuie, sau altzii din grijile lumeshti, sau cele reale asha cum spui, ale saracilor care n-au ce pune pe masa... da, totzi aceshtia sufera de insomnie, dar leacul nu este odihna prin somn asha cum afirmi, ci
o plimbare, aerisirea camerei, multa ceapa la masa de seara, shi poate inainte de moartea de fiecare zi (somnul de peste noapte), un gand shi o rugaciune in taina inimii catre Dumnezeu n-ar strica, caruia ii incredintzezi duhul tau cand vei adormi... Ca deajuns zilei grija ei ca ziua de maine se va ingriji ea insashi de cele de trebuintza... asha ne invatza Sfantul...
dar domnule, exista intr-adevar shi forme de insomnie mai grave in care chiar nu potzi sa adormi, shi atunci trebuie sa faci cate ceva, dar sa nu desnadajduieshti tot disperand, ci sa-tzi acceptzi crucea, boala, suferintza, ca intr-un final medicul trupurilor shi sufletelor (Hristos) se va milostivi de starea ta...
dar cand uitzi shi dormi prea mult ca mine, atunci ce leac vezi, cand imi este prea multa odihna shi este din aia fara folos... atunci? cand sunt paralizat sufleteshte de nu reushesc sa fac mai nimic bun, numic pentru mantuirea mea, decat sa moleshesc shi sa somnoresc toata ziua, nu-i asta mai grav decat cateva insomnii trecatoare? cand toata ziua ma hlizesc la vitrine sau la unele vise lumeshti, sau stau asha intr-o letargie a uitarii, ca un vitzelash de aur invacutzator... shi huzuresc cu diferite pareri frumoase despre mine... atunci ce spui, nu sunt mai de plans decat frica asta a ta de insomnie... poi si eu am avut stresuri de examene sau de intalnirea cu shefii shi cu profesorii, dar somnolentza asta trista shi pustiitoare parca le intrece... asha ca eu tzi-am aratat leac, spune-mi acuma tu, shtii ce este de facut? ca parca nu ma mai pot urni din loc... nu este TV-ul de vina... e altceva...
|