[catalin2]

Teologia post-patristica este ulterioara teologiei neo-patristice. Nu e vorba de redescoperirea scrierilor sfintilor parinti, cum au si facut unii teologi neo-patristici, ci de realtivizarea invataturii, de tagaduire a gandirii teologce a sfintilor, cum au ajuns sa faca alti scriitori.
Un profesor grec spune: "Ca să evităm orice eventuală confuzie terminologică, vom trece chiar de la început direct la indispensabila elucidare a termenului nou în domeniu şi anume ,,post-patristic”. Această nouă terminologie ştiinţifică primeşte variate interpretări, însă cele mai predominante din punct de vedere ştiinţific sunt, în opinia noastră, următoarele:
a) Când primei părţi componente a cuvântului „με­τα”- [„post”-] i se atribuie o importanţă temporală, caz în care este vorba despre sfârşitul epocii patristice; şi
b) Când primei părţi componente a cuvântului i se atribuie o semnificaţie critică, caz în care cuvântul compus ,,post-patristic” înseamnă relativizare, contestare [tăgăduire] parţială sau totală, revizuire, o nouă lectură, şi chiar o depăşire a gândirii teologice a Părinţilor Bisericii."
"În climatul teologic secularizat mai larg, prezentat mai sus, şi îndeosebi şi prin excelenţă în spiritul propriu-zis al ecumenismului, pe care l-am descris, se încadrează organic şi mişcarea apărută în ultima vreme a teologilor prezumtiv ,,post-patristici”. Cu siguranţă, această mişcare are în mod clar şi influenţe protestante, care sunt mai evidente, în principal în poziţionarea cu caracter ştiinţific a teologilor ,,post-patristici”, împotriva autorităţii diacronice, de până acum, a învăţăturii teologice a Sfinţilor Părinţi."

Data trecuta am dat si un articol din ziarul "Lumina", autorul fiind un admirator al teologilor neo-patristici, dar observa ca unii scriitori au ajuns sa spuna si altceva fara de invatatura ortodoxa. http://www.ziarullumina.ro/articole;...a-moderna.html
"Practic, sinteza neo-patristică reprezenta o utilizare în perioada modernă a scrierilor Sfinţilor Părinţi, o întoarcere la izvoarele vii ale operei lor. Din păcate, însă, cam aici se opreşte partea pozitivă a expresiei.
Însă există pericolul ca această sinteză să devină supraevaluată din anumite puncte de vedere, cum ar fi subiectivitatea cercetătorului în detrimentul Tradiţiei bisericeşti, iar criteriile ei rămân încă dificil de enunţat.
Neo-patristică nu sună deloc extraordinar. Pare a aduce dintr-un anumit punct de vedere cu mult titrata expresie occidentală modernă de societate post-creştină (aici originalitatea a luat-o puţin razna!). De altfel, unul dintre cele mai ciudate concepte teologice vorbeşte despre o perioadă post-patristică.
Ideea de neo-patristic(ă) cuprinde în sine un pericol, pe care Florovsky îl ştia fără îndoială, dar care spera să fie evitat de cercetătorii de după el. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, discernământul teologic aflându-se la cote minime în ultima perioadă de timp. Conceptul de sinteză neo-patristică a ajuns să desemneze practic o trecere dincolo de Sfinţii Părinţi, o dorinţă de a merge mai departe cu sau fără ajutorul lor. Într-un anumit sens, unii teologi au ajuns să afirme chiar că trebuie să ne eliberăm de modul patristic de gândire, care poartă în sine diverse influenţe nebenefice, pentru a păstra o gândire obiectivă. "

Din cate stiu teologi sunt in general cei ce sunt si sfinti. Cine scrie o carte despre teologie e un scriitor despre teologie, desi acum toti se cheama teologi. In ultimii ani teologi au fost Sf. Serafim de Sarov, Sf. Igantie Briancianinov, Sf. Nectarie, Sf. Iustin Popovici, etc. Dar si Parintele Cleopa, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Staniloae, toti avand si nevointe, nu doar teorie.
Sf. Iustin Popovici e considerat un mare teolog al sec. XX, duhovnici romani au fost influentati de acest mare sfant, dar nu prea vad sa se vorbeasca despre el sau despre lucrarea sa (de care aminteau duhovnicii nostri), "Biserica ortodoxa si ecumenismul". In schimb aud prea des vorbindu-se despre Yannaras, care e si filozof.