Elevii pe care ii cunosc eu (vreo 600 elevi dintr-a zecea, ne intalnim saptamanal) vor de obicei ore interactive, centrate pe nevoile lor, pe solutii la problemele reale ale vietii sociale si sufletesti de zi cu zi. Au mare nevoie de profesori-camarazi, prietenosi, calzi. Care sa le dea exemple multe, sa ii ajute sa descopere cate ceva despre sine si despre lume.
Au nevoie de profesori priceputi in a povesti, in a asculta, in a pune intrebari, in a lansa provocari pentru minte si inima, in a alina, a incuraja, a sprijini.
Au nevoie de profesori care sa le respecte individualitatea, persoana, sufletul, fiinta.
Au nevoie de repere clare, de limite sanatoase, de fermitate constructiva.
Elevilor le place sa li se vorbeasca despre lucruri tainice, despre nevazut, despre Dumnezeu. In orice caz, asculta cu mare atentie si sunt foarte seriosi, atenti, gravi. Cand apar nuante frumoase in dezbatere sau in expunere, unora li se imbujoreaza fata, altii lacrimeaza.
Vor sa li se explice, sa li se talcuiasca lucruri mai anevoie de inteles. Vor sa inchege un sens, vor sa se simta oameni, adica sa descopere ce este aia human.
Cu adevarat vor sa invete sa devina oameni.
Le displac lectiile scolaresti, scolastice, monotone, neinsufletite, incruntate, docte/prea docte, savante, pedante, sclifosite, seci si reci.
Cer ingaduinta pentru persoana lor asa cum este ea. Se plang de profesorii care ii pun in pozitia de sclavi ai dictarilor, temelor, formulelor, citatelor etc. Nu gasesc rostul, nu gasesc bucuria, nu dibuiesc cu nici un chip dragostea.
Si, da, vor sa li se vorbeasca despre dragoste si cu dragoste.
In toate clasele sunt icoane si multi s-au aratat nerabdatori sa afle, de pilda, mai multe despre viata Sfantului Antonie, ca sa dau un exemplu.
Au in clasa computere conectate la internet si multi dintre ei au aflat, astfel, ca exista Forum Crestin Ortodox. Poate ca unii citesc chiar acum ce scriem noi aici pe forum.
Toti elevii indisciplinati/rebeli si cu note mici la diverse materii au devenit treptat sarguinciosi si suportivi, pe masura ce au fost intampinati cu rabdare, cu simpatie, cu simtul umorului, precum si pe masura ce li s-au dat sarcini personale si au fost rasplatiti (evident, din belsug) pentru putinul sau mai multul pe care au reusit sa-l faca.
Cu totii, cred eu acum, vor sa aiba un Craciun fericit, numai ca majoritatea nu prea stiu cum sa faca sa se intample asta...
|