Ovidiu,tu ai dreptate,eu am dreptate,el(ea)are dreptate....Fiecare cu neputinta si virtutea lui,cu parerea si trairea lui,fiecare reprezinta o mica lume,individuala si complexa.
Tu crezi ca tendinta aceasta de-a deslusi tainele vietii dpdv filosofic,m-au dus pe drumul atat de fragil al insomniei,eu cred ca acest lucru s-a-ntamplat tocmai invers.Si sa stii ca oamenii care traiesc intr-atatea neajunsuri materiale nu au insomnii,acestia tocmai datorita acestor neajunsuri isi pastreaza mintea ocupata cu telul si zbuciumul pentru a le umple si-a le materializa,acestia sunt cazuri fericite ale vietii,sunt sanatoase si datatoare permanenta de energie.Este frumos sa ai dorinte,sa aspiri spre intruparea lor,sa investesti sperante si fapte edificatoare,este mai dureros ca acestea sa moara inainte de a se intrupa.
Stii cum suna inaintea unui insomniac expresia;"eu dorm prea mult!",ca o sfidare...si nu o spun cu vre-un sentiment de indignare,ci ca un simt de realitate distorsionata din interiorul acestui insomniac.Ai idee ce-nseamna sa nu dormi 36-48 de ore,si in acelasi timp sa te pregatesti dimineata pentru ingrijirea a doi copii plini de energie,nazbatiosi ce tipa si distrug tot ce-ntalnesc in cale,sa-i hranesti si sa-i schimbi cum se cuvine,sa faci curatenie si mancare pentru sotul ce are sa vina de la serviciu..Este cumplit,atunci cand acest lucru se repeta sistematic,cand simtirile raman blocate in aceasta lipsa acuta de somn si odihna,si nu mai ai simtiri ci parca doar te zbati in propria-ti suflare.Un lucru este clar,neputinta poate creea insomnii,si mandria si neadaptarea la anumite situatii,si vestile proaste aparute ca un soc intr-un suflet nepregatit.Ca atare,insomnia nu este o stare aparuta din senin,ea deriva in timp din diferite stari si experiente neplacute,poate fi produsul si-a unor trairi dramatice din copilarie.Mie personal,mi-a provocat-o,initial,o deceptie in dragoste,apoi s-a intensificat pe nesimtite in viata mea,s-a preschimbat in anumite disfunctii psihologice,cum ar fi fobii si depresii,si-asa a atins cote alarmante atunci cand sistemul meu neurovegetativ s-a aratat mai vulnerabil,in timpul sarcinii.
Dar n-am intentionat a ma plange sau sa disper aici,chiar daca am exprimat purul adevar din trairea proprie.Oricum Dumnezeu nu m-a pierdut si nu m-a lasat in deznadejde,dandu-mi astfel o putere,aproape inumana,de-a trece peste aceste lucruri,de-ami departaja problema in masura in care as putea sa o scot din interiorul meu,sa-i sustrag esenta distructiva,prin lupta reusesc sa-mi fac fiecare zi mai buna,sa dorm,sa lupt cu demonii gandurilor invalmasite si fara sens,sa fiu multumita si fericita cu toate lucrurile simple din jurul meu.Ba chiar uneori incerc sa intorc in favoarea mea aceasta neputinta,si stiu cu toata fiinta mea ca Dumnezeu a randuit acestea cu un scop,si-aceasta-mi este crucea,si chiar daca pentru unii pare una usoara,va spun sincer ca este una foarte anevoioasa,iar acest lucru numai Dumnezeu si sufletul meu,si-acelora care au trecut prin asa ceva,il stie.
Deci,Ovidiu,sa stii ca sunt bine,ma consider o invingatoare pentru ca am luptat cat am putut eu sa trec dincolo de deznadejdea si disperarea care,nejustificat,ma impresurau.
Nu pot decat sa ma bucur si sa incerc a-mi indrepta viata,spre bine,fiindca ce-i drept am si deficiente in ceea ce priveste calitatea vietii.Rugaciunea,nutritia,odihna,tv-net,miscarea,gandirea pozitiva,si alte lucruri care ajuta la o existenta mai armonioasa si mai sanatoasa.Toate aceste lucruri,de multe ori schiopatate in viata romanului,contribuie la imbunatatirea vietii,implicit al somnului.
DECI VIATA ESTE FRUMOASA,TREBUIE DOAR SA O RESPECTAM ASA CUM A DAT-O DUMNEZEU,CU BUNELE SI RELELE EI,FARA ARTIFICII SI "PATIMI"DAUNATOARE.
|