La disciplinele socioumane (religie, psihologie, logica, economie) e de asteptat ca dascalul sa detina competente sporite pe linia dialogului formativ, nu doar informativ.
Daca proful de mate sau de fizica, sa zicem, poate fi un pic mai distant (dar nu prea mult!), intrucat natura continutului solicita in mod expres operatii mintale centrate pe rezolvarea de probleme abstracte, fara prea mare legatura cu sentimentele, atitudinile, relatiile interumane,
in schimb la disciplinele socioumane dascalul lucreaza ca om intre oameni, centrat pe dezvoltarea caracterului la elevi, a modului de vietuire orientat catre valorile sociale si, de ce nu, pe dobandirea virtutilor crestine.
Initiatoarea topicului a solicitat, insa, raspunsul la anumite intrebari. Prin aceasta, eu cred ca a dorit cateva lucruri bune: sa stimuleze pe elevii de liceu in directia participarii la dezbaterea de pe forum privind desfasurarea orelor de religie; sa aflam cu totii ce asteptari au tinerii de la noi, cei care suntem mai inaintati in drumul vietii; sa aducem, eventual, in scena propriile amintiri si preocupari actuale privind invatarea in domeniul religiei.
Laura pare preocupata de activitatea scolara din cadrul orei de religie, avind in centru nevoile si interesele elevului, dilemele si poticnelile, asteptarile etc.. Cred ca a facut aceasta urmarind anumite finalitati, printre care optimizarea activitatii didactice prin cunoasterea particularitatilor elevilor (beneficiarii principali ai invatarii). Asa am inteles de la inceput, asa imi pare ca inteleg si acum dupa ce am revazut primele postari ale topicului.
Asadar, principalul invitat al topicului imi pare ca este elevul.
In ce ma priveste am intervenit aici deoarece lucrez cu elevii, deoarece sunt profesor in institutii publice sau in cadru privat de vreo 25 ani si deoarece am eu insumi statut de elev pe lumea aceasta, inclusiv la orele unde joc rolul de profesor, uneori.
Ca om al scolii pot oferi, daca sunt solicitat, o serie de opinii personale privind relatia elev-profesor, statutul profesorilor in scoala de azi, nevoile si aspiratiile elevilor etc.
Iar daca nu sunt solicitat sau sunt respins, in ciuda faptului ca sunt profesor si psiholog, atunci inteleg sa imi cenzurez cuvantul si sa las pe altii sa glasuiasca. In ciuda faptului ca as avea ce sa povestesc "de la fata locului", ca un reporter care a imbatranit pe teren, printre elevi si profesori, adica.
Pentru cei care nu au mai fost demult pe la scoala, vreau sa spun un singur lucru: scoala de azi e diferita in foarte multe privinte de scoala pe care o faceam noi, ca liceeni, in anii 70-80. Dupa cum si lumea de azi e mult diferita de lumea acelor vremuri.
Poate ar fi folositor sa constientizam mai intai aceasta, inainte de orice interventii care vorbesc din trecut in numele prezentului.
Personal consider ca elevii de azi au nevoie de mult mai mult sprijin din partea dascalilor "de suflet" decat aveam noi in epoca noastra. Astazi copilul si tanarul sunt mult mai expusi atacurilor salbaticiei subumane decat eram noi in tineretea noastra. Rautatea si toate ale ei sunt libere sa faca ce vor in scolile patriei. Caldura, rabdarea, daruirea, umilinta, dragostea, efortul catre dialog, respectul, grija, abilitatea, responsabilitatea sunt cu atat mai necesare cu cat partenerii nostri de activitate (tinerii de azi) au mult mai multa nevoie de aceste insusiri care se cultiva, de obicei, de catre adulti (familie, scoala etc.).
P.S. Consider ca elevii scot din clasa pe profesorii care chiar merita aceasta. Dascalii adevarati, insa, adica aceia care iubesc pe elevi si care sunt capabili sa conduca eficient o activitate didactica, sunt doriti de elevi, sunt ascultati cu sufletul la gura, sunt urmati, intrebati, intampinati si petrecuti cu dragoste, pomeniti. Mai ales daca dascalul nu se sfieste sa pomeneasca, cel putin o data pe ora, cu evlavie, Numele Sfant al Domnului Hristos, indiferent de disciplina predata. V-o spun din experienta; inca si de astazi, luni, noiembrie.
|