Tomita , sunt ispite , asa ne calim , ne trezim , caci altfel de ar merge totul lin si perfect , am dormita , ne-am plictisi , am lenevi , ne-am crede deasupra tuturor , deasupra lui Dumnezeu , ne-am trufi , am trai intr o betie a "inteligentei" noastre continuu .
Cel mai bine , si sa dai slava , ca nu esti multumita de ceea ce faci , dar sa incerci sa nu ranesti , pe cat posibil , pe colegul , prietenul , fratele tau , dar oricum sa nu apuna soarele peste mania ( supararea )ta . Un nu hotarat ranchiunei , caci aceasta ranchiuna usuca in timp sufletul , te macina definitiv , te sinucizi , lent dar sigur . In rest , sa multumesti ca n-ai ispite mai mari , si sa te bucuri ca le ai pe acestea , si ca nu ai fost uitata . . . , e semn bun . Exzisti . . . !
