[cristiboss56]

Duminica a XXVI-a după Rusalii-(Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina) Luca 12, 16-21

"Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu."



Desigur ca la momentul zbaterii economice de acum nici nu se poate Evanghelie mai atent-vestitoare de mantuire ca aceasta pe care, in final de noiembrie, la vreme de Post al Nasterii Domnului, Biserica ne-a asezat-o in suflete. Un bogat cu sansa, cu roade in tarina, pe care n-a muncit-o el, dupa ce-si umple hambarele isi umple si gandurile cu samanta mandriei si a nebuniei: vorbindu-si siesi, sufletului sau vorbeste ca de-acum e vremea lenevirii din prea plin. E timpul lui:"Odihneste, mananca, bea, te veseleste"(Lc 12, 15). Pe motivul sigurantei abundentei "pe multi ani".Unui astfel de om Dumnezeu i Se face cunoscut prin certarea:"Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul;si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi?"(Lc 12, 20). Parca niciodata n-a vorbit Dumnezeu Creatorul astfel cu cel pe care l-a creat pentru mai mult decat bucuria hambarelor. Veti spune, si intr-un fel veti avea dreptate, ca ni s-a pus dinainte aceasta Evanghelie la vremea postului ca sa intelegem ca suntem mai mult decat "jupani" ai burtii, mai mult decat stomac.Ca a sta in Hristos nu inseamna numai cunoastere(mistica), ci si tainica asceza, randuita postire pentru a vedea mai mult din bogatia sufletului...Asa este, dar dincolo de toate suntem indemnati sa aflam ca, in nemurirea lui, sufletul nostru e mai presus decat orice bucurii consumiste. Ca a manca si a bea, dincolo de Liturghie, unde mancarea si bautura sunt mantuitoare, tin mai mult de lutul din noi decat de partea de cer pe care Dumnezeu a daruit-o, bolta de asemanare cu cerul in care-Si odihneste Chipul.
Teribila pagina contra consumismului modern, in care e om doar cel care cosuma produsul propus pe galantarele lumii acesteia in putrejune si destramare. Teribila pagina evanghelica impotiva propriului nostru consumism spiritual, in care gandim ca bogatul acesta innebunit de orgoliul lui "a avea". Sedem pe tezaurul de lucrare, scrisa si nescrisa, al Ortodoxiei, pe tot ceea ce au legat inaintasii - inclusiv Hristos, Apostolii, Parintii, Fratii, ceilalti Dragi toti - si "dormim", convinsi ca simpla posesie este mantuitoare. Ah! cata asemanare cu propria noastra ignoranta in raport cu tezaurul de credinta pe care Dumnezeu ne-a fundamentat Biserica! Exista in fiecare din noi taina aceasta a "uitarii" de Dumnezeu si de traditia vie, plina de har, care tine, ca un izvor freatic, toata inflorirea de-acum a Bisericii. Cata asemanare cu triumfalismul "adormitor" in care - fie pe sondaje publice, fie pe propria noastra vedere - cadem, linistiti ca ne sunt bisericile pline si ca, totusi, oamenii-si fac cruce pe strada!...Or fi, oare, suficiente acestea toate in raport cu adancul continut de credinta pe care ni l-au lasat cei care mai inainte de noi si-au trait Ortodoxia?
Pe de alta parte, mai inainte de orice fel de analiza a ceea ce se intampla in jurul nostru, Evanghelia ne arata ca trebuie sa incepem orice schimbare, orice incercare de asezare in Hristos, cu propriul nostru suflet. Suflet care nu poate avea valoare decat daca il crestem intr-atat incat orice infrumusetare trupeasca ne-o "amendeaza". Ne indeamna astfel Hristos Domnul sa ne imbogatim in Dumnezeu, aratandu-ne, a cata oara, ca omul nu valoreaza decat ca trup si suflet, adica intreg. Un intreg care sa se dea pe deplin lui Dumnezeu, caci a-L adora pe Dumnezeu fara ca intre tine si El sa existe un schimb, o prietenie, nu are sens. Nu se implineste bucuria pentru care Dumnezeu S-a facut Om.
Aici e cheia evanghelica a bucuriei. In a-ti chema, ca la vremea Postului Mare, sufletul sa-ti sprijine pocainta, nevoia de Dumnezeu.Foamea si setea de Inviere. De aceea, in loc de hambare, sa zidim lui Dumnezeu adanc in inima noastra preaplinul dragostei de El, facandu-ne boaba de grau, prescura de bucurie.(Parintele Constantin Necula, PREDICI)

PUBLICAT DE :
balla georgeta