Citat:
În prealabil postat de gheorghie
buna, ma bucur ca ai dat intrebarea asta. Chiar daca am terminat liceul acu 5 ani imi aduc aminte cu bucurie de ora de religie, eu personal am avut mult folos din aceasta materie deoarece era un fel de ora de relaxare...si iti zic indata de ce.
Proful nostru era un om micut zambaret si care era sef la strana intr-o biserica din Suceava. Noi fiind de la un liceu de arte nu prea ne era gandul la religie, noi aveam in cap numai desene, picturi, schite, design, arhietctura. Deci cum a reusit proful sa ne castige respectul si sa fim prieteni. Nu punea niciodata nota 4 sau mai jos de ea. Ptu simpla prezenta la toate orele deja punea nota la sf de semestru incepand de la 8 in sus. La fiecare ora de religie ne intreba ce sa citit din evanghelie duminica precedenta. Cine stia lua 10 din prima, nu trebuia sa explicam de ce doar sa zicem despre ce e vroba. Era foarte ingaduitor. Intrebarile la lucrari erau simple iar programa scoalara nu era bazata pe vre-un manual ceva..de multe ori ne castiga ascultarea prin povestirea despre anumiti sfinti contemporani si sfaturi din viata de zi cu zi. Bineinteles iarna ieseam la bulgarit cu profu in zapada. Nu se supara niciodata si totdeauna ne intampina la curs cu un zambet pana la urechi. Credinta adevarata o puteam vedea si de la el prin simplitatea cu care aborda problemele didactice din liceu, modestia, imbracamintea simpla..atitudinea la el la curs era , asa, foarte lejera. As fi vrut ca toti profii sa fie la fel. La inceput mergeam la slujba doar ca sa aud ce se citeste in evanghelie si sa iau 10 la scoala, dupa care incet, incet am prins gustul la muzica bisericeasca si gustul de biserica. Incepusem sa merg doar ca sa aud cum se canta in biserica..incet-incet am ajuns pana sa tin isonul intr-un grup de muzica bizantina si sa ma dau incet,incet, asta acuma in prezent , sa invat muzica psaltica .. totul, imi place sa cred asta, totul se datoreaza orei de religiei din scoala....
|
Excelenta strategie! Frumos om acest profesor, imi pare mie. Un model si pentru mine.
Iata si rodul intalnirii tale cu acest om, chiar in tine.
Frumos lucru ca ai impartasit, cu recunostinta, experienta ta de viata. Iti multumesc!