Înclinații spre zgârcenie duhovnicească
Se tânguiesc atunci când nu primesc mângâierile care le așteptau din partea duhovnicilor sau aproapelui.
Închină tot timpul cititului și nu mai au timp pentru lucrarea(?) care este prima lor datorie.
Înclinații spre mânie
Au în permanență o proastă dispoziție.
Își fac datoria numai de mântuială.
Se supără pentru toate fleacurile și ajung câteodată de nesuferit.
Pun vina pe greșealele altuia.
Îi bârfește pe ceilalți.
Face morală cu acreală, în ton, ca și când numai el ar avea dreptul la virtute.
Înclinații spre lăcomie duhovnicească
Se istovesc în canoane.
Se dedau fără de frâu la posturi.
Se sustrag din fața acelora care i-ar îndemna pentru hrana trupească.
N-au dreaptă socoteală.
Lucrează împotriva poruncilor.
Doresc mai mult un canon trupesc decât un canon al judecății.
Lipsa de ascultare de duhovnic.
Se trufesc prin diferite osteneli fără dreaptă socoteală.
Pe astfel de ucenici îi încurajează diavolul să facă astfel.
Caută să smulgă duhovnicilor sfaturi după cum le place lor.
În cazul că sunt respinși au mâhnire ca de copii.
Ceea ce fac, fac numai de mântuială pentru că sunt convinși că nu fac nimic bun înaintea lui Dumnezeu când nu lucrează cum le place lor.
Se împărtășesc fără încuviințarea duhovnicului de mai multe ori.
Vrăjmașii omului duhovnicesc: lumea, trupul, diavolul
Aceștia trei în mod sigur îi ies omului în calea duhovnicească.
Cei buni
Se arată prin smerenia lor.
Nu țin seama de lucrurile lor personale și nu pun decât foarte puțin preț pe ele. Cât despre alții, tot li se pare mai presus.
În toate lucrurile lor smerenia stăpânește.
Cu cât lucrează mai mult cu atât își plac mai puțin.
Dorința vie le este de-a place lui Dumnezeu.
Tot ceea ce ostenesc ei pentru Dumnezeu li se pare nimic.
Sunt foarte fericiți când nu sunt băgați în seamă și când sunt criticați de alții în lucrările lor.
Când sunt lăudați de cineva ei sunt foarte uimiți.
Nu doresc altceva să învețe decât numai ce le este de folos.