Citat:
În prealabil postat de Seraphim7
Multi dintr-e noi credem pur si simplu,fara sa ne putem atatea intrebari,fara sa ne framantam daca totusi exista ceva mai presus de noi care ne hotaraste,sau infuenteaza destinele.E doar doar religia cea care ne starneste credinta,care ne-o insufla.Credem in om sau credem in mesajul omului,divinizam oameni sau coboram divinul spre noi.Tind sa ajung la concluzia ca nu exista certitudini ci doar constatari,si acestea pot fi de multe ori eronate.De multe ori credem si dupa aceea suntem dezamagiti,si nu sunt putine cazurile in care ajungem in asemenea stari inca doar o credinta in ceva suprunatural sau aderarea la un cult religios ne satisface,ne da o oarecare stabilitate emotionala.E atat de fascinant universul acesta religios,acest taram al sacrului,dar totusi originile lui sunt inca incerte.Ce alegeti credinta in ceva gata dogmatizat si batut in cuie,spre exemplu o religie institutionalizata, ce va ofera siguranta sau cautarea patimiasa in adancurile sacrului unde poate nu gasesti ceace te asteptai dar macar o afli singur.Deci crezi sau cercetezi?
|
Credinta este rodul unor
rationamente mai elaborate, mai simple sau chiar simpliste.
Calea catre credinta trece intotdeauna printr-o forma sau alta de rationament.
(in special, silogisme)
Intelegerea naturii "obiectului credintei" depinde si ea tot de procese de rationare: mai complexe, mai simple sau simpliste.
De exemplu, un rationament simplu despre natura Lui Dumnezeu:
Dumnezeu este o Persoana.
fara a investiga insa in intimitate natura "Persoanei".
Este o atribuire substitutiva denumita generic substituirea unei denominatii necunoscute absolut cu o denominatie necunoscuta relativ.
Este ceea ce se numeste o
dogma limitativa.
Un rationament mai complex despre natura Lui Dumnezeu:
Dumnezeu nu poate fi inteles in chipuri (forme).
In definitie intervine o "negatie".
Aceasta forma de negatie - care tinde spre intangibilitate (dincolo de chipuri) - are un rol psihologic lucrativ - de investigare profunda a formelor, pentru a gasi Chipul Lui Dumnezeu dincolo de ele.
"Simtirea este clara, cand ratiunea este clara".
sau altfel spus
"
Simtirea este clara cand filosofia este clara"