Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
Credinta este rodul unor rationamente mai elaborate, mai simple sau chiar simpliste.
Calea catre credinta trece intotdeauna printr-o forma sau alta de rationament.
(in special, silogisme)
Intelegerea naturii "obiectului credintei" depinde si ea tot de procese de rationare: mai complexe, mai simple sau simpliste.
De exemplu, un rationament simplu despre natura Lui Dumnezeu:
Dumnezeu este o Persoana.
fara a investiga insa in intimitate natura "Persoanei".
Este o atribuire substitutiva denumita generic substituirea unei denominatii necunoscute absolut cu o denominatie necunoscuta relativ.
Este ceea ce se numeste o dogma limitativa.
Un rationament mai complex despre natura Lui Dumnezeu:
Dumnezeu nu poate fi inteles in chipuri (forme).
In definitie intervine o "negatie".
Aceasta forma de negatie - care tinde spre intangibilitate (dincolo de chipuri) - are un rol psihologic lucrativ - de investigare profunda a formelor, pentru a gasi Chipul Lui Dumnezeu dincolo de ele.
"Simtirea este clara, cand ratiunea este clara".
sau altfel spus
"Simtirea este clara cand filosofia este clara"
|
Si ce alegeti pana la urma credinta in universul speculativ sau epuizarea,bineinteles niciodata nu va fi epuizat subiectul,rationala.Noi definim divinul dar avem vreo certitudine cu exceptia credintei care sa poata fi privita in mod obiectiv?
__________________
Cheamă-Mă, și-ți voi răspunde și îți voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.(Ieremia 33:3)
|