[dorinel78]

Cãtunul luminii - Pe urmele Patriarhului
2007 10 29| de Tiberiu Kiss

Dobreşti – o localitate ca nici o altă aşezare românească, ascunsă între văile şi dealurile împădurite ale Banatului. Un cătun uitat de lume, dar nu de Dumnezeu, în care-şi duc zilele 40 de suflete, fără pereche: prima oaste a lui Daniel, Patriarhul României. Atâţi au mai rămas după colectivizarea din 1956, deşi odinioară satul natal al Prea Fericitului Părinte număra 126 de numere de casă, care adăposteau 560 de familii.


Daniel Ciobotea a crescut în mijlocul satului Dobreşti, localitate care, pe vremuri, fusese binecuvântată cu două biserici: una ortodoxă, iar cealaltă greco-catolică. Doar prima, zidită în anul 1832, a supravieţuit în timp, devenind pe parcurs monument Unesco. Aceasta a fost prima şi cea mai mare dragoste a lui Daniel! Vecinii şi prietenii din copilăria Prea Fericitului îşi aduc aminte cu plăcere că "fiul învăţătorului" era altfel: "Frecventa de mic biserica. Îi plăcea să tragă clopotele la biserică, să cânte la strană, să stea lângă preot şi să-i dea cădelniţa. Era altfel educat. Era fiu de dascăl, pe când noi eram copii de ţărani. Îi plăcea mult să ne împrumute cărţi din biblioteca tatălui său şi ne îndemna să citim în loc să batem mingea pe maidan". Actualul primar al comunei Bara, localitate de care aparţine satul natal al Patriarhului, a fost coleg de clasă cu Prea Fericitul Daniel: "Îmi amintesc că, la Liceul Brediceanu din Lugoj, Daniel era mai mereu cu cărţile în mână. Lectura în fiecare pauză texte în latină şi franceză. Era scutit de sport. Nu avea treabă cu viaţa lumească. Nu venea cu noi nici la horă în sat şi nici la fotbal", povesteşte Ioan Lăzărescu. Chiar dacă Daniel a ales un alt drum în viaţă, cel al Bisericii şi al lui Dumnezeu, acesta nu şi-a uitat niciodată plaiurile natale.


FIUL SATULUI. Actualul Patriarh al României a revenit la Dobreşti în 1992, revăzându-şi după mulţi ani satul copilăriei. Atunci i s-a înmânat titlul de cetăţean de onoare al comunei Bara. După alţi zece ani, tot în satul său natal, pe atunci Mitorpolitul Moldovei, a pus bazele unei noi mănăstiri, sfinţind locul viitorului aşezământ monahal "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Nimic neobişnuit, atât timp cât ÎPS Daniel îşi formase deja "mâna" în Mitropolia pe care o păstorea, prin înfiinţarea a peste 300 de parohii, 40 de mănăstiri şi schituri şi construirea a peste 250 de biserici noi. În anul 2003, Mitropolitul Moldovei a donat bisericii din satul său natal veşmântul în care au fost îmbrăcate moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. "Planul mănăstirii de la Dobreşti s-a născut în iulie 2001. Eram la Bucureşti, în casa sorei Prea Fericitului Parinte, când acesta s-a întors de la o şedinţă a Sfântului Sinod. Era 1 noaptea, când a pus mâna pe un pix şi a desenat, pe un şerveţel de hârtie, un plan al viitorului aşezământ monahal. Mi-a poruncit să mă ocup de proiect. Însuşi Patriarhul, din economiile proprii, a cumpărat cele cinci hectare de teren pentru Mănăstirea Sfânta Parascheva", spune părintele Ioan Covaci, din Lugoj.


GRIJÅ PENTRU PELERINI. Tot după anul 2000, prin grija personală a Mitropolitului Daniel, atât casa părintească a familiei Ciobotea, cât şi Şcoala Generală din satul Dobreşti au intrat în reparaţii capitale. Imobilul în care a copilărit Prea Fericitul Părinte a fost mansardat şi transformat într-o casă de oaspeţi, fiind pus la dispoziţia pelerinilor. Şi şcoala pe care a slujit-o însuşi tatăl său a primit o nouă faţă. Acum, biserica este pregătită să renoveze şi să administreze şi celelalte şcoli de pe raza comunei: Lăpuşnic, Radmăneşti şi Spata. Toate în memoria tatălui Prea Fericitului Părinte Patriarh! "Tatăl lui Daniel a fost un om tare bun. Era învăţătorul satului şi avea teren destul de mult. A refuzat să-l dea la CAP, drept pentru care a fost trimis să predea la şcoala din Chercheş. Făcea drumul zilnic pe jos, săracul de el, târziu a primit înapoi postul de învăţător în Dobreşti. A mai avut de pătimit şi în anul 1973, după ce a ridicat o cruce pe raza localităţii în memoria ostaşilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial, în special în amintirea cumnaţilor săi, Ion şi Gheorghe Brancu, care au pierit în Caucaz. Până şi primarul de atunci a fost penalizat din salariu pe un an", şi-a amintit una dintre vecinele Prea Fericitului Părinte.



Au renunţat la avere pentru Ghiţă
"Conform Registrului Agricol din anul 1958, familia Ciobotea din satul Dobreşti, care se compunea din părinţii Ciobotea Alexie, Stela, copiii Gheorghe, Floare şi Dan-Ilie, deţinea în proprietate 34,69 ha de teren, fiind cea mai înstărită familie din sat şi din întreaga comună. La înfiinţarea CAP-ului, întreaga suprafaţă a fost cooperativizată. La apariţia Legii nr. 18/1991, Ciobotea Gheorghe a intrat în posesia suprafeţei maxime admise de lege, de 10 ha (9 ha agricol şi 1 ha pădure. Când a apărut şi Legea nr. 1/2000, fraţii Ciobotea, prin cereri individuale, au solicitat diferenţa de teren care nu a fost retrocedată, aprobându-li-se suprafaţa de 22,74 ha (21 ha de teren agricol şi 1,74 ha de pădure). Menţionăm că Ciobotea Dan-Ilie, prin Declaraţia notarială nr. 438/2005, şi Vişan-Ciobotea Floare, prin Declaraţia notarială nr. 1424/2005, au renunţat la părţile ce li se cuvin din suprafaţa de 1,74 ha de pădure în favoarea fratelui Ciobotea Gheorghe. Acesta este adevărul." Întreaga suflare creştinească de pe aceste locuri apreciează faptul că actualul Patriarh al României nu şi-a uitat leagănul copilăriei şi împreună cu sora sa au hotărât să doneze sfintei mănăstiri pământul şi casa părintească ce li se cuvine ca moştenire, mănăstire ctitorită de Părintele Patriarh în satul său natal. Acum aceşti oameni beneficiează de sfinte slujbe şi de îngrijire spirituală aşa cum nu a mai fost vreodată pe aici, a declarat primarul localităţii Bara, Ioan Lăzărescu.



"Fratele Patriarhului a fost influenţat"
Bucurie fără marigini a fost în Dobreşti în momentul în care fiul satului, Daniel, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Batrânii s-au închinat şi s-au rugat lui Dumnezeu, mulţumindu-i că a ales un om vrednic, chiar din sânul lor. O împlinire mai mare nici că se putea întâmpla în acel colţ uitat de lume.


"O MINCIUNÅ". Din păcate, măreţia evenimentului a fost umbrită de o reacţie, cel puţin ciudată, a lui Gheorghe Ciobotea, fratele Patriarhului, care trăieşte alături de familie la marginea Dobreştului, în sediul fostului CAP. "Este clar pentru toată lumea că declaraţiile lui Ghiţă (n.r. – Gheorge Ciobotea) au fost făcute interesat, după ce a fost stimulat şi influenţat. Nu poţi să spui despre fratele tău că te-a lăsat pe drumuri, că e un om rău şi fără suflet, atât timp cât totul este o minciună. În locul lui, noi am fi sărutat pământul pe care l-a călcat cu picioarele Prea Fericitul Părinte. Este o ruşine ce a făcut el. Nu e sărac deloc. Are 24 ha de teren şi pădure, peste 200 de oi, un apartament cu patru camere în municipiul Lugoj, o altă casă şi pământ din partea soţiei. Are doi copii majori. Ar face bine să-i trimită la lucru, nu să-şi înece amarul în băutură şi să facă pe victima, după care să-l ocărască pe Daniel în tot satul. De ce până acum Ghiţă n-a apărut la televizor ca să-şi atace fratele cu minciuni? S-a trezit chiar când Daniel trebuia să fie ales Patriarh? E cusută cu aţă albă", spun bătrânii din Dobreşti. "Nu a luat nimic pentru el Patriarhul, totul a făcut pentru biserică şi pentru mănăstirea din sat", au continuat aceştia.


REGRETE. După ce a cârtit împotriva fratelui său, acum Gheorghe Ciobotea pare să fi revenit la sentimente ceva mai bune. Chiar dacă susţine în continuare că a fost înşelat la împărţirea averii părinţilor şi bunicilor săi, Ghiţă vrea să se împace cu Prea Fericitul Părinte. "Nu e bine ca între fraţi să existe râcă. E o treabă personală, care ar fi trebuit să fie rezolvată în familie. Vreau să fim din nou o familie, aşa cum am fost pe vremuri. Îmi pare rău că s-a ajuns aici. Chiar m-am bucurat când am auzit că Daniel a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. O merita. Tot timpul a avut înclinaţii pentru religie. Doresc doar să-i trasmit că e mai bine să-mi dea crezare mie, decât să plece urechea la vorbele lumii. Suntem fraţi", spune Gheorghe Ciobotea.

http://www.jurnalul.ro/articole/107192/catunul-luminii-pe-urmele-patriarhului