Citat:
În prealabil postat de Tomita
Daca alegi a crede, aceasta presupune a incepe o lupta cu egiosmul pentru a ajunge sa iubesti (avem diferite patimi, de aceea este si bine sa fim langa cineva care ne ajuta sa ne invingem patimile nu sa le incurajeze, si renuntarea la patimi sau la propriul confort pentru ca asa este dogma/pentru ca asa vrea Dumnezeu/pentru ca vrei sa fii mai bun/sa ajuti pe altii/etc. inseamna sa te apropii de Iubire) ai sa capeti pace. Eventuale incercari ale vietii iti vor oferi raspunsuri pe care nici nu le cautai.
Daca alegi sa cercetezi vei cauta mult si bine...si dupa ce ai impresia ca stii o multime de stiinta si poti sa faci diferenta intre dogme/filosofii, etc...simtul tau critic va alege sa devalorizeze esenta pentru ca ai cautat in directia gresita...tot nu intelegi iubirea.
Binenteles ca cele mai multe vieti combina ambele variante..pentru vor sa completeze credinta (pe care o au sau cred ca o au) cu altceva.
Cum te porti se reflecta in relatia ta cu Dumnezeu si cu altii.
Iesi cu o una/unul si incepi un interogatoriu.....cam stii care va fi rezultatul: va incerca sa-ti raspunda la fel sau se va indeparta...
|
Sa sti ca intr-un text sacru hindus se spune ca sunt doua cai de a te uni cu esenta divina:calea credintei,cel care crede nestingherit si nu are nevoie de dovezi si cea a filosofiei,a cautatorului care niciodata nu se va multumi cu ce s-a gasit, cu normele prestabilite.Sa ne gandim putin ce s-ar intampla daca toti ar crede pur simplu,ar o epidemie de naivitate cronica...Insa nici un scepticism radical nu ar fi mai benefic.