Citat:
În prealabil postat de VladCat
(Problema e delicată așa că nu încerc să dau un sfat ci mai degrabă să avansez o idee de care nu sunt nici eu foarte sigur cum să o apuc)
poate că e bine să consideri așa și să le faci în continuare...poate că te ajută la a îl iubi pe Hristos total dezinteresat, neașteptând niciun fel de plată fie ea lumească sau duhovnicească...cum spune părintele Porfirie: „Să-l iubim pe Hristos numai pentru El. Niciodată pentru noi. Atunci când mă voi înfățișa la A Doua Venire și Domnul îmi va spune 'Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă ?', îmi voi pleca capul și voi zice 'Ce vrei Tu, Doamne, ce voiește iubirea Ta. Sunt vrednic de iad. Și în iad dacă mă așezi, mi-ajunge să fiu împreună cu Tine. Eu una vreau, una îmi doresc, una cer: să fiu împreună cu tine, unde și cum dorești Tu.'”
|
Da, cred ca asta e modul bun de a gandi... E ceea ce spuneau si Sfintii Parinti, ca ei niciodata nu au facut nimica bun......
Cine stie, poate ca aceasta ispita ne face sa nu lanzecim in parerea de sine, cum ca suntem si am facut ceva......