Un om care sufera de o boala nevindecabila si dureroasa si doreste o moarte fara chinuri, este intotdeauna stapan al gandirii si dorintei sale ? Consimtamantul sau de a muri fara chinuri este rezultatul gandirii sale logice, sanatoase si a liberei alegeri si vointe ? Boala sa n-a avut nici o influenta in evolutia normala a gandirii sale ?
Chiar si in cazul in care bolnavul se gaseste in depline facultati mintale si consimte pentru aplicarea eutanasiei, se ridica iarasi intrebarea : poate aceasta dorinta sa constituie o cerere de baza pentru aplicarea eutanasiei ?
Bonhoeffer spune ca "Asa cum ne este cunoscut, viata este impotriva mortii. Medicul nu este obligat sa se conformeze cererii bolnavului de a muri, ci cererii de a trai".
|