Citat:
În prealabil postat de Ekaterina
''Intr-o zi un om in trecere pe la Muntele Athos a pus aceasta intrebare mai multor stareti: Care este lucrul cel mai insemnat in viata noastra? De fiecare data i s-a raspuns: Dragostea dumnezeasca; a iubi pe Dumnezeu si a iubi pe aproapele. El a zis: Eu nu am dragoste nici pentru rugaciune,nici pentru Dumnezeu,nici pentru ceilalti. Ce-i de facut? Apoi a hotarat de la sine: Voi face ca si cum as avea aceasta dragoste. Treizeci de ani mai tarzit Duhul Sfant i-a dat harul dragostei''. Arhimandritul Sofronie Saharov
|
Deci se poate sa ne purtam "ca si cum" am iubi ,chiar daca iubirea deplina nu e in noi.
Caci cred ca e de preferat sa traim incercand sa iubim ,decat sa zicem ca oricum noi suntem prea departe de iubire. Astfel vom avea mereu sufletul indreptat catre ceilalti,caci incercam sa iubim,si in plus si o privire autocritica asupra noastra ,caci stim ca nu iubim inca destul,pentru ca patimile inca ne intuneca