Citat:
În prealabil postat de laurastifter
Doamne ajută!
Ca o neinițiată în domeniul psihologiei, postez o întrebare... probabil simplistă. Întreb din pură curiozitate: hipnoza chiar se practică în psihoterapie?
Întreb pentru că... îmi pare aproape neverosimilă ideea că o persoană poate induce unei alte persoane stări de transă doar prin cuvinte și că, mai mult decât atât, o poate determina să și relateze, în această stare de inconștiență, diverse întâmplări. Dacă da, cum este posibil așa ceva? Există tehnici speciale... sau cum? De exemplu, stăteam și mă gândeam că, oricât ar încerca cineva să mă hipnotizeze, cred că aș putea rezista. :) Adică ce mi-ar putea face? Mi-ar spune diverse lucruri, iar eu m-aș gândi în altă parte și aș rămâne perfect conștientă. :) Știu că este un topic destul de copilăresc, dar sunt curioasă dacă există, într-adevăr, posibilitatea științifică de a manipula într-o atât de mare măsură mintea cuiva, doar prin cuvinte. :)
Evident, n-am intenția de a apela la astfel de practici pentru că, așa cum se știe, părinții noștri duhovnicești ne sfătuiesc, fără excepție, să le evităm. De asemenea, știam că hipnoza este proprie anumitor practici ezoterice (deci, necreștine). Există și o hipnoză de tip științific, practicată în psihologie?
Întrebam din pură curiozitate.
O absolventă de Psihologie mi-a relatat faptul că, în perioada studenției ei, a asistat la o hipnoză în grup realizată chiar de către unul dintre profesori. Spunea că studenții (cei care au acceptat) chiar au devenit inconștienți în mod real, doar în urma respectării indicațiilor profesorului hipnotizator. După aceea, unul dintre ei nu s-a mai putut trezi până la finalul cursului. :) Personal sunt sceptică față de astfel de întâmplări. Am încredere în persoana care mi-a relatat, dar tind să cred că acei studenți au simulat starea de transă pentru a-i face pe plac profesorului cu veleități de hipnotizator. Cred că putem dispune liber de propriile stări psihice.
Voi ce știți? Ce credeți? :)
O noapte binecuvântată!
|
Mai intai, Laura, as vrea sa iti ofer o mica informatie: in psihologie vorbim, printre multe altele legate de sugestie, de doua feluri de hipnoza: paterna si materna. Nu e foarte exact ce o sa spun, insa atat cat intuiesc/presupun despre nevoile tale de informare legat de subiect, cred ca e binevenit sa spun ca tu te referi de fapt la hipnoza paterna.
Ce insemana asta, in doua vorbe si nu foarte exact: ca persoana care induce transa intervine oarecum in forta, bazindu-se pe autoritate si fiind foarte directiv, sa zicem poruncitor (desi nu e prea corect termenul). O astfel de abordare intalnim in practica judiciara cand un suspect refuza sa fie compliant si avem indicii ca ascunde date relevante pentru rezolvarea unui caz. In general oamenii vad in hipnoza tocmai acest gen de interventie, de infringere a vointei celui hipnotizat.
Exista insa si hipnoza materna: aceasta tine mult de dorinta expresa a persoanei de a fi hipnotizata, de convingerea ei ca va intra in starea de transa cu ajutorul terapeutului, de increderea totala ca sugestia va functiona spre binele propriu etc. Sugestiile solicita din plin colaborarea celui care doreste sa intre in transa, acordul e total, se lasa libertatea deplina subiectului de a construi asa cum doreste lumea subiectiva a transei, mizam pe participarea lui deplina. Nu suntem directivi ci folosim sugestii de constructie activa a starii proprii din partea subiectului. Evident tonul e cald, vocea blanda (mai ales cand lucram cu oameni grav traumatizati).
Dar pentru ce folosim hipnoza?
Uneori in scop diagnostic, pentru a descoperi o informatie inaccesibila in starea de constiinta lucida. Foarte frecvent, aceste discutii sunt inregistrate, nu numai din motive care tin de etica, cat si pentru a comenta apoi pe marginea lor impreuna cu clientul.
Dar ce fel de continuturi psihice voim sa obtinem prin hipnoza? Evident, continuturi latente, adinc tainuite in inconstient (nu in subconstient!). Care sunt deci inaccesibile constiintei in mod direct, intrucat daca ar fi constiente, nici nu am mai numi inconstientul ca inconstient...
Lucruri uitate, din varii motive, pot iesi la suprafata prin hipnoza: informatii simple si seci (unde am pus cheile sau scrisoarea sau banii etc.; ce am spus, cu exactitate, intr-o anumita imprejurare etc.). Uneori stari mai complexe, trairi emotionale, atitudini bine tainuite in inconstient din varii motive care tin de iconomia vietii psihice personale. Evenimente importante insa care sunt insuportabile emotional in starea de constiinta deplina, lucida.
In hipnoza, constiinta nu este cu totul abolita, cum zicea absolventa de psihologie pe care o aminteai (a comis o inexactitate importanta) ci este modificata, sau "alterata" (termen nefericit). Adica, desi omul e deplin constient de ce i se intampla (isi da seama, functia cognitiva e pastrata integral), functia volitiva a constiintei este pasata in responsabilitatea terapeutului. Cel hipnotizat ar putea sa aleaga sa refuze transa, dar prefera sa n-o faca. Asista la ce traieste, oarecum in surdina, inmanusat ca-n vata, e un fel de spectator relativ pasiv la ceea ce traieste in planul constiintei sale. Seamana cu visul, cand sunt constient ca visez si ce visez, insa nu pot schimba derularea faptelor, nu impun eu traiectoria visului intrucat in starea de somn paradoxal vointa mea e neputincioasa, astfel incat eu doar asist ca un spectator la propriul vis. Seamana, din cate stiu si cu extazul, cel putin in parte.