[C-tin]

preluat din Argesul Ortodox

Descoperiri uluitoare
scris de P.S. Calinic Episcop al Argesului si Muscelului
Tuesday, 28 November 2006

Descoperiri uluitoare

Dacă germanul Kant era uimit de cerul de deasupra capului său, este limpede, în chip absolut, că se uita mai mult ca noi spre cerurile lui Dumnezeu! Este semn limpede că îşi petrecea timpul în natură, mai mult ca noi, desigur, şi nu-şi afuma nările cu puhoaiele de mirosuri din grătarele înfocate.
Sub puzderia de stele, ochii marelui savant căutau înţelesuri nedesluşite şi era, de fiecare dată, cotropit de fantastica boltă cerească. Dacă ar fi rămas doar cuprins de uluitoarele zidiri, necuprinse de mintea noastră, n-ar mai fi coborât într-o altă minune, tot atât de necuprinsă, liberul arbitru, puterea fantastică a omului în călătoria aceasta, atât de scurtă şi plină de surprize. Kant, iar mult mai târziu, Petre Ţuţea, se doreau cu orice preţ să fie de folos neamului din care au răsărit, ca să nu luăm din cele multe exemple decât pe cei doi mari filosofi.
Mai norocos şi mai practic, Petre Ţuţea (de la a cărui plecare la cele veşnice se împlinesc 15 ani pe 3 decembrie), cu dezinvoltura lui fără seamăn, se aşeza ca un punct arhimedic: „Între Dumnezeu şi neamul meu”. Între cerul cerurilor şi pământ.

Luna ianuarie a anului 2006 avea să fie cu surprize pentru vreme îndelungată: Savanţi (că este vorba tot de savanţi!) americani, germani, britanici, canadieni şi alţii care vor mai fi în Consorţiul internaţional Vigro au creat cel mai complet model de computer al Universului, la Institutul Max Planck. Cei mai mari savanţi ai lumii au colectat şi prelucrat datele astronomice de la observatoarele mondiale, folosind cel mai mare supercomputer european, aşa cum afirma Arina Avram, în 7 Plus, sâmbătă, 28 ianuarie 2006, pag. 7, al cărei articol: „Savanţii spun că este un loc în Univers unde se află Dumnezeu”, folosind cel mai complet model pe supercomputer, mărturisesc din inimă că m-a fascinat de-a dreptul.
Şi aşa m-am gândit că este potrivit să reamintim, pentru cei care n-au avut privilegiul să citească, din varii motive, ce taine mari cuprinde Universul, în care nouă ne-a fost dat să ne naştem, din mila cea iubitoare a lui Dumnezeu. Vom reaminti că mintea omenească, din cele mai vechi timpuri, a căutat să desluşească, pe cât a putut cuprinde, din tainele lui Dumnezeu.
Cine nu-şi aminteşte de Galileo Galilei şi Giordano Bruno? Dar de Jules Verne, considerat printre cei mai de seamă scriitori pentru tineret din toate timpurile, nu ne mai aducem aminte? El, care a anticipat (profetic, am putea zice!) cele mai moderne cuceriri ale ştiinţei din secolul nostru! Ce vor a ne spune: „Călătorie spre centrul Pământului?“ Dar: „De la pământ la lună?“ Cine n-a citit cu sufletul la gură „În jurul lunii?”, ca să nu mai spun de: „Douăzeci de mii de leghe sub mări”, din anul 1870!
N-aş crede, desigur, că Albert Einstein, savantul plin de credinţă în Dumnezeu, n-ar fi citit operele fantastice ale lui J. Verne. El îşi punea întrebarea: „Dacă Dumnezeu ar fi ales şi ar fi folosit totul, atunci când a creat Universul şi toate constantele universale au avut influenţă asupra evenimentului“. Cred că şi noi ne-am pus tot felul de întrebări, de cum ar fi lucrat Dumnezeu la această lucrare cosmică fantastică şi de necuprins cu mintea noastră, care, să fim drepţi, brăzdează Universul ca fulgerele! Aşa au fost, sunt şi vor fi minţi care vor încerca, în potrivita lor pricepere, să găsească, oarecum, misterul planului lui Dumnezeu Atoateziditorul! Că este necesar acest lucru?, ar veni de îndată întrebarea, pentru oarecare dintre minţile noastre! Drept mărturisind, de când tata îmi arăta cerul cu puzderia de stele, Justinian, episcopul din Maramureş, mereu îndemnându-mă să admir bolta cerului, iar Patriarhul Teoctist slăvea pe Dumnezeu, arătându-mi Carul Mare, Găinuşa, Luceafărul, Pleiadele şi Orionul, n-au mai avut pacea inimii.
Atunci când am avut prilejul, am privit prin telescoapele observatoarelor astronomice cerul, cerul cerurilor, cum spune rugăciunea lui Solomon de la Sfinţirea bisericilor. Cred că este absolut necesar să se studieze şi cel puţin să se înveţe, barem, noţiunile elementare din domeniul Fizicii şi al Astronomiei, mai ales. Am avea, desigur, alt orizont. Orizont cosmic, de bună seamă! Am înţelege mai bine scara valorilor şi nu ne-am îngădui să batjocorim pe cei care sunt oameni de adevărată valoare. Adică, am reuşi să ne salvăm din ignoranţa iresponsabilă, care ucide mai rău ca ciuma, cancerul, lepra sau S.I.D.A. Cei mai mulţi dintre noi am citit despre teoria Big Bang.
Georges Lemaitre spune că Big-Bang-ul este „o reproducere detaliată a creării lumii aşa cum este descrisă în Biblie şi aşa cred cei peste 80% dintre savanţii lumii! Aşa se consideră - şi pe bună dreptate - că Astronomia se apropie din ce în ce mai mult de Religie. Se vorbeşte despre substanţe misterioase în Univers şi că: „25% din Univers este materie neagră prin care undele electromagnetice se mişcă liber fără interacţiune.
Cel mai puţin de înţeles este energia neagră care este 70% din materia Universului şi că Universul s-ar fi extins de două ori. De ce densitatea energiei negre nu scade? Sau nu suntem încă în stare s-o măsurăm? Fizicienii Îl văd pe Dumnezeu în această lucrare uluitoare, El, Care este încă ascuns de mintea iscoditoare a savanţilor, dar existenţa Sa rezultă clar din aceste teorii de-a dreptul de fabulă.
Dacă am citi mai des Biblia şi evanghelia Schimbării la Faţă a lui Iisus Hristos, n-am mai vedea atâta energie neagră, care în faţa lui Dumnezeu străluceşte ca soarele! Dumnezeu este lumină!
De credem în Tine, Doamne, întru lumina Ta vom vedea lumină!

ultima actualizare ( Thursday, 08 February 2007 )