Citat:
|
În prealabil postat de Mikhael
Citat:
|
În prealabil postat de Abell
[color=red]1.In primul rand, ce este raul? Diavolul este raul? Raul absolut?[/color]
Raul a aparut inainte de facerea omului, odata cu caderea lui lucifer care a devenit satan (cel impotriva). Dup acum stim in Eden Dumnezeu toate lucrurile erau bune mai putin o singura posibilitate rea (pomul cunostinetei binelui si raului)Gen.2:17. Deci raul exista in gradina la creerea omului. Sursa raului este satan care de la inceput a fost rau. Ioan 8:44b si deasemeni in acelasi verset ni se spune ca e tatal minciunii, deci putem vorbi de o entitate a raului.Raul a venit in lume prin el si prin inselatoriile lui.
|
Entitate a raului...
Am citit undeva ca intunericul nu exista, el este doar absenta luminii. Lumina este vizibila, poate fi masurata, etc. "Intuneric" este doar un concept teoretic prin care noi putem sa expirmam absenta luminii. Raul nu exista, el este doar absenta Binelui. Este un concept prin care exprimam absenta lui Dumnezeu din sufletul unei fiinte. Asta este problema diavolului, l-a refuzat si l-a scos pe Dumnezeu din sufletul lui, de aceea putem spune ca este rau. Satan nu poate fi sursa a ceva ce nu exista si nici entitate a ceva ce nu exista. Dumnezeu este Totul, tot ce Exista, El este singurul care este indreptatit sa spuna Eu Sunt, daca raul ar exista, ar trebui sa faca parte din natura Lui, fiind, ca orice altceva, creat de El. Dar asa ceva este...inaceptabil.
Pentru ca daca am crede asta, am fi de acord sau ca
1. Dumnezeu a creat raul sau ca
2. Dumnezeu nu a creat totul
Din nou...inaceptabil...
Imi mentin parerea cum ca raul nu exista, ca este in mare parte egoism, dorinta de a il indeparta pe Dumnezeu, ca este doar absenta binelui.
"Intrebarea mea de ce alege omul raul, nu este deloc in afara subiectului sau subiectelor de la capitolul generalitati!"
Alecsandru, n-am spus asa ceva, dinpotriva, din moment ce am postat raspunsul tot in cadrul rubricii "Generalitati" inseamna ca nu consider casubiectul acesta este "in afara subiectelor de la capitolul generalitati". Si, n-am spus ca intrebarea ta este in afara subiectului, ci ca raspunsul dat de mine ar fi fost, daca l-as fi postat in subiectul "Harry Potter". |
Asa-i Mikhael!:) Vezi, daca intram in domeniul conceptelor, ne aflam in sfera cunoasterii catafatice, pozitive, care incearca sa-L, defineasca pe Cel In-definibil, sau sa-L circumscrie, sa-L cuprinda pe Cel Necuprins pe Cel pe Care nu-L incap Cerurile si pamantul, caci Cerul este tronul Lui Dumnezeu, iar pamantul asternutul picioarelor Lui, cum spune psalmistul. Si aici se afla taina Intruparii Cuvantului Lui Dumnezeu, in ipostasul Mantuitorului Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, taina caci spun Sfintii Parinti ca este mai presus de minte, Taina Smereniei Lui Dumnezeu, Intruparea sau Kenoza. Iubirea spunea un sfant parinte, (eu am gasit asta la Ioan Climax), iubirea este o prapastie de smerenie, ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat pe Fiul sau Cel Unul nascut L-a dat, ca lumea sa nu piara ci sa se mantuiasca! Kenoza golirea cea nedesertata a Dumnezeirii, Harul Duhului Sfant, in afara caruia nimic nu exista. Si spun Sfintii Parinti, ca faptele oamenilor sunt atat de marsave, incat daca nu ar fi harul iubirii Lui Dumnezeu, ingerii ar distruge lumea. Si stii ce explica cel mai bine taina mantuirii in si prin Dumnezeu? Un tropar din cele ce se canta in biserica la slujba (utrenie-liturghie);
"Cu adevarat, mare este taina crestinatatii: Dumnezeu S-a artat in trup,
S-a indreptat in Duhul (ridicarea omului la adevaratul Chip, si Asemanare cu Dumnezeu!),
S-a vestit de ingeri,
S-a propovaduit intre neamuri,
S-a crezut in lume,
si S-a inaltat, S-a inaltat, S-a inaltat intru slava!
Aceasta este deja modul de cunoastere apofatic sau negativ, adica Dumnezeu nu este Adevar, ci este izvorul Adevarului, Dumnezeu, nu este Lumina ci este izvorul Luminii, Dumnezeu nu este Iubire ci este izvorul Iubirii!!!!!!!!!!
Cunoasterea aceasta negativa, este nesfarsita, pentru ca ea nu mai este deja episteme, sau cunoasterea mestesugareasca, asa cum invatam noi acasa la scoala, sau chiar la Biserica, silabisind cate ceva din umbra tainelor dumnezeiesti. Cunoasterea apofatica, transcende nivelul cunoasteii epistemice, luciferice, ea devine in loc de episteme, gnosis, gnoza, cunoasterea Lui Dumnezeu in si prin Dumnezeu, Tacere harica, contemplatie negraita si nelimitata, omul este anulat intru smerenie, pentru ca este coplesit de Cele de Negrait, din Cel de Negrait, pentru ca Dumnezeu devine totul in toate! De o a semenea cunoastere s-au invrednicit mari sfinti, asceti nevoitori, dar si mucenici......Sfintii parinti ai pustiei, sfantul Serafim de Sarov,.......
Dar fiecare dintre sfintii care au ajuns la gnoza, au avut de strabatut noaptea patimilor,a poftelor trupesti si sufletesti, au biruit de-o-potriva desfranarea sufletului si a trupului, au mers prin intunericul, supra-abundent si supra-luminos, care ascunde tainele cele simple si de negrait ale dumnezeirii, cum afirma Dionisie.
Aici se biruieste cu desavarsire, raul,si ego-ul trairea egocentrica care este (cum bine spuneai sursa a raului)sau un preludiu al mortii! Pentru ca aici se biruieste firea care este supusa mortii, prin savarsirea pacatului!
Si mai exista si un al treilea tip de cunoastere a Lui Dumnezeu, in imprejurarile concrete ale vietii, in care fiecare dintre noi Il recunoaste pe Dumnezeu, sau nu Il cunoaste!