[cristiboss56]

Municipalitatea din metropola New York a început de ceva vreme un război de uzură cu Bisericile creştine, cu toate că creştinii sunt majoritari în urbea americană.
Este vorba despre votul recent al aleşilor locali de a da afară pe creştini din şcolile din oraş.
S-a decis aşadar ca şcolile să nu mai poată găzdui slujbe religioase în timpul weekend-urilor. Acum, după dezastrul numit Uraganul Sandy, deşi Bisericile creştine au fost vioara I în ajutorarea celor năpăstuiţi, acum sunt obligate să evite şcolile publice.
Primarul Michael Bloomberg este deja în vizorul social după ce a interzis donaţiile în alimente către adăposturile sociale, deşi mii de oameni sufereau de foame după uragan.
„Bisericile care au ajutat comunitatea ani de zile trebuie să li se permită să ofere lumii speranţa pe care nişte clădiri goale nu o pot oferi” a spus Consilierul organizaţiei Alliance Defending Freedom, Jordan Lorence.
Oricum şcolile sunt închise în weekend şi slujbele şi cursurile ţinute aici întăresc coeziunea socială şi pricipiile morale ale societăţii.
Mai mult decât atât, Constituţia Statelor Unite cere municipalităţii să permită Bisericilor să se întâlnească în clădirile goale ale şcolilor în weekend.
Bisericile din New York ajută sute de mii de săraci, au sute de programe de reabilitare a celor dependenţi de droguri sau alcool, a celor dependenţi de o bandă, ajută reconstrucţia căsniciilor şi familiilor şi dau ajutor celor cu dizabilităţi.
De asemenea, creştinii new-yorkezi au donat computere, instrumente muzicale, aparate de aer condiţionat către şcolile care îi găzduiesc. De asemenea, majoritatea programelor after-school din şcoli sunt derulate de către comunităţile creştine, ajutând enorm pe părinţii care lucrează până seara târziu.
Din păcate Curtea Supremă Americană a respins apelul făcut de creştini împotriva unei asemenea decizii.
Un asemenea vot este din nou o încălcare samavolnică a libertăţii religioase a majorităţii cetăţenilor new-yorkezi, care i-au votat pe aleşi pentru a-i reprezenta, nu pentru a călca în picioare dorinţele lor. Chiar şi non-creştinii acceptă în marea lor majoritate folosul evident al activităţilor creştine în şcoli. Din păcate clasa politică, pretutindeni, se înstrăinează de necesităţile şi idealurile oamenilor şi acţionează pe principii obscur economice, politice şi sociale anti-creştine şi anti-umane. Pentru că niciodată religia creştină care este religia iubirii, a cunoaşterii şi a învierii nu va propune ceva care să dăuneze unei societăţi deja fragmentate haotic şi secularizate, lipsite de speranţă şi de iubire.
Doxologia