desi are doar 138 de pagini, carticica Rabdarea - Talcuire la Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, nu reusesc s-o termin de citit!!! fiecare pagina ma rascoleste, fiecare cuvant parca ma strapunge, imi citeste adanc in suflet!! nu pot sa termin un capitol fara sa plang pana nu mai vad literele....
am zarit-o din pura intamplare pe tarabele cu "nimicuri" la praznicul Sfantului Dumitru, pe dealul Mitropoliei! stiindu-ma cu putina rabdare, mai ales "in lume", la serviciu cel putin e foarte greu pentru mine cu rabdarea, am cumparat-o imediat! si stiu ca am avut rabdare in viata mea, cate rugaciuni la sfinti sa ne inlesneasca drumul sa putem lua o locuinta!!! ideea ca trebuia sa moara cineva ca sa putem trai noi ma bloca!!! si timp de aproape 10 ani, pana cand, in 2010 Sfantul Mina m-a auzit, iar in 2 luni banca mi-a dat acceptul!! dar am primit ajutor si in doar o luna de zile cand am citit Acatistul Sfantului Acoperamant in fiecare seara pentru cineva care avea o plangere penala, proces in derulare pentru ca nu reuseau sa se-nteleaga si mi-a cerut sa-i pun "o pila"!! vazand ca nu reusesc cu toate insistentele si influentele, cu rusine mi-am amintit de Maica Domnului.... persoana respectiva n-a reusit sa ajunga la primul termen si pana la urmatorul, petentul isi retrasese plangerea!! as mai avea exemple de rabdare, dar citind aici ce zice despre dobandirea rabdarii, ma simt mica rau!!
redau un fragment: Pentru crestini nu exista realizari lesnicioase, ci o lupta cumplita - lupta cu intunecatele puteri diavolesti (Efes.6,12) si o razboire pana la sange (Evr.12,4) cu propriile patimi pacatoase. Ei nu isi dau seama de realizarile lor, nu isi contempla virtutile, si incearca o permanenta nemultumire de sine la care contribuie Insusi Dumnezeu, care ingaduie imprejurari schimbatoare si umilitoare in viata lor, ca sa aiba motive permanente de smerire de sine. Sub aripa smereniei cresc si se dezvolta neluand seama la ei insisi. Astfel, lor, prin lupte si ispite, le infloreste marea virtute - smerita rabdare, inspirata de inalta pilata a lui Hristos. Lor le este legata aceasta de credinta, de aceea este trainica, intarita in nadejde, este biruitoare, insufletita de dragoste, de aceea este mantuitoare.
Sfintii Parinti, acei foarte deosebiti si plini de har psihologi ai vietii duhovnicesti, cunosc cele mai fine miscari ale satanei si au inteles cel mai bine profunzimea nevointei crestinesti a rabdarii. Ei au dat cele mai precise definitii ca prin acestea sa se urmeze cel mai drept drum pentru dobandirea ei. Dupa Sfantul Ioan Scararul, adevaratul rabdator nu e acela care, cu blandete, primeste sa fie mustrat de omul apropiat si iubit, ci acela care intotdeauna primeste cu rabdare dispretul si reaua comportare a tuturor. El sfatuieste: Bea cu osardie paharul umilintei, ca pe o apa vie adusa tie de oricine ar fi, caci aceasta este leac pentru tine, care te curateste de pofta!! Ca nimic nu face sufletul mai neroditor decat nerabdarea!! El lamureste ca oamenii actioneaza diferit cu cei care le pricinuiesc scarba - unii se manie, altii se razboiesc cu sine ca sa-si pazeasca echilibrul sufletesc, iar o a treia categorie aduce pentru toate multumire!! Culmea rabdarii crestinesti este de a ne bucura chiar si in patimiri!!
chiar si bolile sunt ingaduite de Dumnezeu pentru mantuirea noastra din 3 pricini: pentru ca să încerce credința noastră; pentru a încerca nădejdea noastră; pentru ca să încerce dragostea noastră față de EL.
Avva Antonie: Ridică Domnul ispitele și nimeni nu este carele să se mântuiască!!
nu promit, dar daca reusesc maine sa scanez cartea, o postez aici!
|