În prealabil postat de glykys
O sa fiu offtopic probabil, dar postarea aceasta mi-a adus aminte de "Portretul lui Dorian Gray", de Oscar Wilde, o prelucrare a mitului lui Narcis. Dorian Gray era un tanar foarte chipes, frumusetea lui nu avea niciun cusur si din acest motiv a fost solicitat sa fie modelul unui tablou. Pictorul si-a pus toata maiestria, iar in momentul in care a vazut tabloul, Dorian s-a indragostit atat de tare de imaginea sa, incat si-a dorit ca el, cel real, sa nu mai imbatraneasca niciodata si sa fie pururi precum chipul din tablou. Dorinta i s-a indeplinit, s-a realizat un transfer intre el cel adevarat si cel din tablou. El a ramas tanar si frumos, ca si cum anii nu ar fi trecut, in schimb, chipul din tablou se modifica si ii arata mereu propria stare sufleteasca, ca intr-o oglinda. Dandu-se prada unor placeri frivole si traind doar pentru sine, ori de cate ori facea vreo fapta rea, se reflecta pe chipul pictat. Din cauza vanitatii lui, iubita sa se sinucide, pe tablou apar urme de sange. Cu timpul, pictura ajunge sa nu mai semene deloc cu originalul. Tanarul frumos ajunsese sa acopere tabloul care se uratise groaznic, pentru a scapa de remuscari. In cele din urma, in incercarea de a se elibera de blestem, Dorian il injunghie pe pictor, dupa ce ii arata portretul si apoi, cu acelasi cutit, incearca sa distruga si opera. Slujitorii gasesc in casa corpul injunghiat al unui batran foarte had, pe care il recunosc dupa inele ca fiind stapanul lor, langa un tablou care infatiseaza un tanar nespus de frumos. Transferul devenise reversibil.
|