Pentru cine obișnuiește să asculte genul ăsta de muzică și trăiește viața specifică hip-hopului poate fi un pas spre credință. Dar e important să nu rămâi la stilul ăsta, pentru că nu e în duhul Bisericii.
Pe de altă parte, mă tem să nu fie doar o încercare a autorilor de a fi altfel sau de a se adresa unui alt „grup-țintă”, respectiv băieților cuminți dar supărați.
Stilul muzicii ăsteia e un fel de a fi mereu supărat pe ceva sau cineva; e o muzică de reproș. Creștinul nu-i așa.
|