RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC IACOV PERSUL
O, Sfinte Mare Mucenice Iacove, cel ce te-ai îmbrăcat în porfira chinurilor și pe calea muceniciei ai alergat cu pas binecuvântat către Cel Ce Se îmbracă cu lumina ca și cu o haină, acoperă mintea noastră cu lumina gândurilor dumnezeiești, ca să te cinstim pe tine cu evlavie. Tăierea tuturor mădularelor tale ai răbdat pentru Cel Ce pe Cruce S-a pironit și lui Adam i-a dat pas vesel ca să iasă din întunericul nemișcat al iadului. Taie cu sabia rugăciunii tale gândurile noastre cele rele. Cu sângele muceniciei tale ai șters zapisul greșelilor tale și în locul lepădării ai pus dragoste nebiruită întru răbdarea chinurilor mai presus de cuget. Cu ploaia gândurilor smerite curățește mintea noastră de toată întinăciunea și ne arată următori nevoințelor duhovnicești.
Fiind înăbușit de spinii înșelăciunii idolești ai lepădat cinstea credinței, dar mai apoi cuvântul mustrării soției și maicii tale ca o sabie a cuvântului dumnezeiesc pătrunzând în inima ta ți-a pricinuit lacrimile pocăinței. Pe noi, cei ce avem inimă împietrită, cu săgeata gândului pocăinței ne câștigă pentru Împărăția cerurilor.
Toată slava și deșertăciunea lumii ai lepădat, netemându-te de valurile înalte ale chinurilor și călătorind în corabia muceniciei ai ajuns cu îngerii la limanul mântuirii. Nouă, celor ce ne primejduim pe marea vieții acesteia trecătoare și de prea multe ori cădem în adâncul păcatelor, ne întinde mână de ajutor prin rugăciunea ta. Privirea minții noastre o îndreptează spre cerul inimii unde strălucește Soarele dreptății, cu razele cuvintelor Sale călăuzind pe toți spre staulul pocăinței.
Primul deget al piciorului drept tăindu-ți-se, ți-ai întărit picioarele tale pe calea muceniciei și ai lăudat pe Cel Ce răbdat durerile piroanelor, ca să-I dea lui Adam bucuria izbăvirii din iad. Pe Acesta roagă-L Sfinte Iacove, roagă-L să întărească pașii gândului nostru pe calea smeritei cugetări.
Al doilea deget tăindu-ți-se ai slăvit pe Cel în două firi, Care nu a părăsit sânurile Tatălui și sărăcia noastră a cercetat-o, din pântecele Fecioarei răsărind smerit, ca să răsară pe cerul inimilor noastre cu slavă. Către Stăpâna lumii mijlocește să ne fie nouă Sprijinitoare pe calea nevoințelor despătimirii.
Al treilea deget ai pierdut în cinstea Treimii, dar ai primit în cer moștenire palatele cele îngerești unde cu serafimii aduci neîncetată mărire Celui mai presus de laudă, pe Care roagă-L să primească și nevrednica noastră rugăciune.
Și al patrulea deget s-a tăiat, dar cu Crucea cea din patru cornuri ai lovit pe vrăjmașul mântuirii noastre, pe care depărtează-l de la robii tăi, alungându-l cu puterea Crucii și a rugăciunii tale.
Al cincilea deget ai pierdut, dar cu cele cinci fecioare înțelepte ai intrat în cămara Mirelui Hristos și de acolo aduci jertfe de laude și rugăciuni pentru tot neamul omenesc.
Al șaselea deget ți-au tăiat tiranii pentru Cel Ce în ceasul al șaselea S-a răstignit pe Cruce și a luat asupra Sa toate durerile oamenilor, iar acum prin Tine izvorăște nouă mare milă.
Al șaptelea deget pierzând, ai lăudat pe Cel Ce prin cele șapte taine ale Bisericii ne cheamă pe noi la sfințire și pe Care roagă-L să nu le lepede pe noi în afara cămării de nuntă nici în Împărăția Sa.
Al optulea deget primind tăiere te-ai apropiat de ziua a opta a desăvârșirii, văzând cu putere venind pe Răsăritul Cel de sus, pe Care roagă-L să risipească întunericul sufletelor noastre.
Al nouălea deget pierzând, cele nouă cete îngerești te-au primit în corturile lor, ca să te împărtășești de veșnica bucurie a măririi lui Dumnezeu, pe Care arată-L milostiv și spre noi, cei străini de curăția minții.
Al zecelea deget pierzând, ai păzit desăvârșit cele zece porunci, pe care întăriți de rugăciunile tale ajută-ne să le păzim și noi, ca să ne facem moștenitori Împărăției cerurilor.
O, Sfinte Iacove, cel ce după ce ai primit tăierea tuturor mădularelor, ai pierdut în cele din urmă și cinstitul tău cap pentru Capul Bisericii, luminează mintea noastră cu raza înțelepciunii Duhului, ca luând pildă de întărire din viața ta, să alergăm cu pas grăbit pe calea pocăinței și să ne facem moștenitori împreună cu fecioarele cele înțelepte veșnicelor bunătăți ale Părintelui ceresc. Amin.