[neica_nimeni2]

...în mesajul anterior apare o omisiune la editare. Deci:

...e vorba în special de Vatican, cea mai conturată şi închegată instituţie eclesială din apus - recurgând în sec. XX la o tactică opusă confruntării anterioare. De acum încolo Vaticanul face un joc diplomatic iezuit, numit chiar de ei "aggiornamento", adică pactul cu lumea, intrând în domeniile ştiinţei, având proprii lui savanţi iezuiţi astronomi, etc. Se acceptă evoluţionismul, big bang-ul, extratereştrii, etc. şi apar hibrizi teologici mutanţi de genul evoluţionismului teist.

3.Considerati ca postulatele apusenilor din vremea noastra sunt infailibile, Sfintii Parinti neputand fi sub nici o forma suficienti sau chiar superiori?

Pentru mine întrebare retorică: Evident că Sfinţii Părinţi sunt şi suficienţi şi superiori acelor "postulate apusene infailibile", şi aceasta în toate domeniile cunoaşterii (desigur că tehnica/tehnologia nu se încadreaza aici, e vorba de "teoriile ştiinţifice")

Dar nu suntem singuri pe lume, şi iată că, inclusiv în rândurile noastre ale creştinilor "ortodocşi" acele postulate cântăresc mai mult decât toţi Sfinţii Părinţi la un loc. Ei sunt socotiţi ca bine intenţionaţi dar depăşiti, odată cu "ştiinţa vremii lor" de care se foloseau în tâlcuiri, rămasă mult în urma ultimilor cercetări şi descoperiri (vezi în special cosmologia/cosmogonia). Asta e...

4.De ce niciodata in Rasarit nu a existat o asa manifestare rationalista ca astazi? (aceasta fiind varianta apuseana pentru teologie)

Ba a existat, cum să nu. În primul mileniu toate marile erezii au apărut în Răsărit, ca urmare a unor speculaţii raţionaliste opuse revelaţiei duhovniceşti.

Lucrurile s-au inversat după marea schismă, când Apusul a preluat partea aceasta negativă raţionalistă din Răsărit şi a ajuns la scolastica raţionalistă.

Chiar şi fenomenul umanist al Renaşterii se datorează unor umanişti raţionalişti bizantini, de felul celor biruiţi la vremea lor de către Sf. Grigorie Palama în special, şi refugiaţi mai târziu (sec. XV) în Italia.

Astăzi - încă de la sfârşitul sec. XIX, acest raţionalism apusean a pătruns cu surle şi trâmbiţe şi la noi...