dar și pustinicii în peșteri au avut căderi, au văzut "îngeri de lumină" și s-au recunoscut a fi înșelați mai apoi!! părintele Arsenie Boca zice că: nu toti din lume se prãpãdesc, nici toti din mãnãstire se mântuiesc.
Lepãdarea de lume e o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sã n-o ai in mijlocul pustiei petrecând!!
toți avem căderi!! cine poate avea o smerenie constantă sau o vanitate constantă? Cum altfel, ne-am simți ocrotiți de Dumnezeu dacă n-am greși smeriți fiind sau în mândri în stoicism? sau cum putem respinge din capu locului analiza împiedicării de un ciot (cip) dacă ar apărea în drumul nostru, doar pentru că efectiv pare a fi rădăcină de copac? ne uităm, vedem și dacă nu e pericol, trecem mai departe, altfel cred eu, mergem pe drum cu ochelari de cal...
|