Ca să nu credeţi că astea sunt opinii personale, o să vă arăt că în dogmatica de seminar scrie aşa:

„Sfânta Treime nu s-a descoperit deodată şi în întregime, ci în decurs de multe veacuri şi nu în acelaşi grad şi în aceleaşi forme, ci diferit: a) ca preînchipuire, prefigurare, în unele religii păgâne, desigur nu prin revelaţie supranaturală; b) treptat ş nedeplin, în Vechiul Testament, dar prin Revelaţie supranaturală; c) deplin, în Noul Testament, prin însuşi Dumnezeu întrupat”

Iar ca exemplu se dă hinduismul unde se găseşte credinţa în trei zeităţi, ca o preînchipuire a Treimii, numită Trimurti, având zeii Brahma, Vişnu şi Şiva. Apoi se vorbeşte de China cu Tao, Egipt cu zeii Osiris, Isis şi Horus ş.a. Aceste preînchipuiri, deşi departe de sensul real al Sfintei Treimi, „ar putea fi rămăşiţe alterate, întunecate prin căderea originară în păcat, din religia paradisiacă a primilor oameni” (la capitolul „Dogma Sfintei Treimi”).

Într-un capitol precedent, unde e vorba de revelaţia naturală şi supranaturală se arată că prima dată revelaţia supranaturală i s-a dat lui Adam, în Rai. Lui i s-a arătat prima dată Dumnezeu.
Adam nu este evreu, ci părintele tuturor popoarelor. Şi toate au păstrat ceva din această revelaţie, în forme mai mult sau mai puţin alterate.