[catalin2]

Un alt articol: http://luptapentruortodoxie.blogspot...-rataciri.html
"Din antichitate până astăzi, hipnoza ţine de artele negre. "Probabil că ghicitorii şi oracolele de odinioară au lucrat mult cu stările hipnotice", este de părere Dr. Maurice Tinterow.
Pe baza caracterului evident ocult al hipnozei (care se manifestă mai limpede în stadiile mai profunde), şi pentru că hipnoza este practicată de mulţi oameni care sunt implicaţi în alte domenii ale ocultului, creştinii ar trebui să evite hipnoza chiar şi în scopuri medicinale.
Dave Hunt, autorul cărţii The Cult Explosion (Zei, guru şi forţe misterioase, Ed. Agape), ale cărui cercetări includ domeniul ocultului şi al sectelor, spune în acest sens:
„În ceea ce priveşte Biblia, eu cred că în pasaje ca Deuteronom 18, unde este vorba despre "descântători" şi "făcători de vrăji", se face referire exact la acele practici obişnuite în antichitate care astăzi au găsit intrare în medicină şi psihiatrie ca hipnoză. Presupunerea mea se bazează atât pe utilizarea de altădată a acestor cuvinte, cât şi pe tradiţiile ocultului".
Aşa cum am amintit mai sus, mulţi susţinători ai hipnozei afirmă că religia este hipnoză şi că experienţele unui creştin, precum rugăciunea, meditaţia, mărturisirea păcatelor, consacrarea şi închinarea sunt de fapt ale autohipnozei. O cauză pentru care hipnotizatorii văd aceste corelaţii poate fi faptul că hipnoza dă naştere unor falsificări satanice ale unor experienţe religioase autentice. Dacă în hipnoză joacă într-adevăr un rol vreo formă de credinţă şi de închinare, dar al căror ţel nu este Dumnezeul Bibliei, atunci fiecare om care se supune unui tratament cu hipnoză comite poate o prostituţie pe linie spirituală.
În hipnotism, credinţa se îndreaptă asupra hipnotizatorului şi a practicii hipnotismului. în această stare de sugestibilitate crescută, o persoană îşi deschide spiritul pentru sugestii faţă de care în condiţii normale probabil că n-ar fi receptivă. în multe cazuri se poate observa ascultarea faţă de hipnotizator şi chiar o dorinţă de a-l mulţumi. Hipnotizorul preia rolul unui preot, sau chiar rolul lui Dumnezeu şi păstrează această poziţie în timpul întregii transe, până ce ori îl lasă pe clientul său să se trezească din transă, ori acesta încă în timpul transei întâlneşte un "conducător mai înalt în grad".
Poate că în multe cazuri de hipnoză nu se recunoaşte clar influenţa demonică, totuşi spiritul omului şi capacitatea lui de a recunoaşte adevărul sunt manipulate. Se poate foarte bine ca omul să ajungă la o deschidere pentru alte domenii ale ocultului sau la o influenţare prin acestea, care îl duc la rătăcire.
Hipnoza a fost totdeauna o parte componentă esenţială a ocultului. De aceea, un creştin n-ar trebui niciodată, indiferent din ce motiv, să se lase hipnotizat. Promisiunile că va fi ajutat de hipnoză seamănă prea bine cu promisiunile altor vindecători oculţi."