Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Da, Yasmina, insa supralicitarea acestui sentiment nu prea mai lasa loc pentru a gusta pur si simplu cursul firesc al vietii. E dificil de trait permanent cu gandul la moarte. Ma intreb daca e sanatos si desigur daca e crestineste.
Mai degraba gasesc ca e potrivit sa se rezerve un anumit moment pentru meditatia la moarte. Nimicurile vietii, care pica desigur cand meditam la moarte, au rostul lor pentru viata, asa cum sarea si piperul, scortisoara si alte aromate nu pot inlocui mancarea si bautura, insa ii dau un farmec aparte....:)
Valabil si pentru design si pentru haine etc. Au si ele locul lor in viata omului. In moarte, insa, nu.
|
Un răspuns foarte echilibrat, care mi-a plăcut foarte mult. Bravo, Cezar!