[glykys]

Sophia, eu am citit nelamuririle tale de pe topicul Intrarea Maicii Domnului in biserica, am vrut sa iti raspund, iti scriseem jumatate de mesaj in care faceam teoria chibritului, apoi m-am laat pagubasa si nu l-am mai trimis. Sper ca acum sa am mai mult succes si sa poti intelege.
Deci, fii atenta:

1. Hristos e intemeietorul crestinismului. Numele de crestin vine de la Hristos. Christus e Hristos, Christianus inseamna crestin, adica de-al lui Hristos. Inseamna ca inainte de Hristos nu era niciun crestin. Erau numai evrei - poporul ales - si o gramada de alti non-evrei, pagani, inchinatori fiecare la zeii lor. Buuun.

2. La evrei erau niste profetii cum ca se va naste un Mesia, care ii va izbavi... Acel Mesia este Hristos, nascut in poporul evreilor, dintr-o fecioara evreica, prin pogorarea Duhului Sfant. Deci El se naste in mijlocul poporului evreu, respecta toate randuielile evreilor (inclusiv taierea imprejur), nu vine sa strice legea evreiasca, ci sa o deavarseasca. Propovaduieste in mijlocul evreilor si apoi stii si tu ce se intampla. E prins, rastignit si invie a treia zi, li se arata femeilor mironosite, apostolilor, la 40 de zile se ridica la ceruri. La 50 de zile dupa Inviere, la Cincizecime adica, atunci cand sarbatorim Pogorarea Duhului Sfant, apostolii lui primesc darul Duhului Sfant si misiunea de a propovadui Evanghelia (adica vestea cea buna, a venirii lui Mesia) in toata lumea. Aceea e, propriu-zis, data nasterii crestinismului. In ziua aceea, in urma acestor evenimente, se boteaza 3000 de barbati evrei, care vor forma prima biserica crestina (biserica in sensul de comunitate).

3. Apoi stii si tu ca e momentul Sf. Corneliu. Acesta era un roman, deci un pagan, un non-evreu, care doreste si el sa fie botezat, dar Sf. Ap. Petru ezita, pentru ca stia nu este evreu. In urma unei viziuni, intelege ca jertfa Mantuitorului a fost pentru toata lumea, si pentru evrei si pentru non-evrei. Si de atunci sunt botezate si "neamurile", adica non-evreii.

4. Asa ca Apostolii pleaca in toata lumea sa raspandeasca noua religie, crestinismul. In lume au dat de tot felul de oameni, care nu i-au primit cu bratele deschise. Evreii iti dai seama cum au reactionat. Adu-ti aminte doar de episodul lapidarii lui Stefan! Crestinismul a fost religie ilegala in Imperiul Roman. Din ce in ce mai multi pagani se crestinau, adica primeau botezul de la Apostoli sau apoi, de la urmasii lor, dar nu erau lasati sa isi practice pe fata religia. Se refugiau si ei in catacombe, in subterane, noaptea, si se rugau cum puteau, oficiau Sfanta Liturghie pe un mormant de martir... Care era prins sau marturisea ca era crestin era ucis, dat la lei, stii si tu. Asta a durat trei secole, pana cand Constantin cel Mare va declara crestinismul religie legala. Este momentul cand crestinii ies din catacombe si incerc sa se organizeze si ei.

5. Acum, daca ei traisera in catacombe si comunitatile nu prea aveau contact unele cu altele, iti dai seama ca erau atatea bordeie, atatea obiceiuri. Aparusera demult divergente importante in ceea ce priveste dogmele. Unii credeau, de pilda, ca Hristos a fost doar Dumnezeu, nu si om, sau ca firea dumnezeiasca primeaza in defavoarea celei umane, sau ca Fiul e e o creatie a Tatalui, altii nu credeau in inviere si alte erezii. Toate ereziile astea aveau cate un nume specific, in functie de promotorul lor.

Din aceasta cauza au fost instituite cele sapte sinoade ecumenice, din secolul IV pana in secolul VII, pare-mi-se, unde s-au concretizat dogmele, asa cum le avem pana astazi in BO (cele despre Sfanta Treime, Hristos, Maica Domnului...) si au fost condamnate ereziile. Atunci s-a alcatuit si Crezul. Vezi pe acel topic mai multe despre erezii, care, cine ce sustinea.

6. Fireste, erau si unii care nu urmau linia dictata de sinoadele ecumenice, ci urmau ereziile. Sever am gasit ca era un monofizit. Mono - unul singur, physis - fire, adica unul care sustinea ca Hristos are o singura fire, ca e numai Dumnezeu, nu e si om, in acelasi timp. Erezia asta punea intre paranteze, printre altele, si rolul Fecioarei Maria, care, de la sinodul din Calcedon, e recunoscuta ca Nascatoare de Dumnezeu. Acum intelegi de ce se suparase Maica Domnului pe femeia aceea? De la sinodul din Caldecon din secolul IV incoace noi credem ca Hristos este o Persoana a Sfintei Treimi si ca are doua firi indisolubile, ca e si om si Dumnezeu in acelasi timp, si ca Maica Domnului e Nascatoare de Dumnezeu, nu e nascatoare de om.

7. Altfel, e ca si cum ai spune ca ce atatea dogme, ca si ortodocsii si catolicii si protestantii tot aia sunt, tot crestinii, pentru ca toti credem in Hristos. Si nu sunt tot aia. Respectiva, facand parte din secta aceea a lui Sever, nu era din Biserica "soborniceasca si apostoleasca", adica cea care urma dogmele sfintelor sinoade.

8. Despre aspectul legat de impartasania femeii respective, nu prea stiu ce sa iti spun. Acum, dupa capul meu, deci s-ar putea sa gresesc, poate ca acea secta din care facea ea parte nu recunostea Sfanta Taina a Impartasaniei, nu credea in transsubstantiere, cum ca in Impartasanie nu e vin si paine, ci Sangele si Trupul lui Hristos... Poate ar trebui sa ne explice mai multe initiatorul topicului.

Sunt sigura ca nu ti-am raspuns la toate nelamuririle, dar sper sa iti fie folositor ceva din ce ti-am scris...