Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Cezar...o singură întreabare am: unde mai e libertatea celui hipnotizat?  |
Iti voi raspunde pe privat, daca doresti. Daca insa esti doar curios, te rog sa ma ierti dar nu cred ca e cazul sa lungim discutia. Nu ne-ar ajuta pe nici unul, Ovidiu.
P.S. OK, nu ma lasa inima sa nu dau totusi un raspuns: aproape permanent, in formele care se practica in cabinetele de psihoterapie, libertatea e la indemana persoanei in cauza. Hipnoza e mai intai un act voluntar, de deplina libertate a alegerii in privinta orientarii atentiei, a cooperarii etc. Rareori clientul alege sa se cufunde total in transa hipnotica si sa lase totul pe mana terapeutului. Rareori un terapeut adevarat alege aceasta., din varii motive, care tin mai ales de limitele omenesti, de etica, de constiinta limitelor proprii, de luciditate. Terapeutul sanatos la cap nu se crede Dumnezeu. Apoi, practica relatiei de consiliere are legile si mersul ei, ca in orice domeniu.
Noi psihologii am fost educati sa nu facem nimic impotriva vointei si dorintei (sanatoase) a clientilor nostri. Daca unii dintre psihologi au tradat cauza pentru care si-au ales meseria (anume: intrajutorarea semenilor care intampina diverse dificultati in a trai omeneste), asta e problema lor. Are cine sa-i judece: asociatia psihologilor din fiecare tara, tribunalele, propria constiinta si Bunul Dumnezeu.
Fac parte dintre oamenii carora le pasa de semeni, cu frica de Dumnezeu. Ca nu sunt pe masura dorintelor si posibilitatilor mele, ca nu sunt pe masura Dragostei Dumnezeului nostru, din pacate, asta e deja alta problema.
Si cu asta ma retrag din discutie. Domnul fie cu noi, cu toti si cu fiecare in parte! AMIN+