[cristiboss56]

,,Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească…. Căci blândeţea şi înfrânarea este fericire şi nădejde bună pentru sufletele oamenilor”(Sf. Antonie cel Mare); ,,Blândeţea constă în aceea de a nu te lăsa stăpânit de nici o pornire de mânie, în a trăi mereu în pace”; ,,Sârguiţi-vă să căpătaţi blândeţea, pentru că cel blând se împodobeşte cu toată fapta bună, dacă este ofensat se bucură, dacă este mâhnit se bucură”(Sf. Efrem Sirul); ,,Atâta vreme cât este numai o bănuială a răului şi că teama ce avem de el nu este întemeiată pe dovezi sigure şi neîndoielnice, până atunci să ştim a folosi mijloacele blândeţii, decât de a ne grăbi în vreun fel”; ,,Blândeţea temperează şi moaie sufletele, pe când asprimea le sălbăticeşte şi le semeţeşte”(Sf. Grigorie de Nazianz); ,,Ce este blândeţea? Blândeţea care duce la fericire. Căci nu orice blândeţe este virtute. Este o blândeţe din fire, care nu e decât încetineală, slăbiciune de duh… Blândeţea este o înclinare obişnuită, statornică, în a înnăbuşi asalturile ispitelor. Această trăsătură(de a înnăbuşi asalturile ispitelor) va putea fi prinsă mai lesne prin lucruri contrarii. Pentru a judeca precum se cuvine, trufia, invidia, ura, faceţi-le să stea faţă în faţă cu modestia, cu bunăvoinţa, cu iubirea”(Sf. Grigorie de Nissa); ,,Mai bună este blândeţea decât orice fel de voinţă…. Contra răului trebuie multă blândeţe”; ,,Blândeţea nu este bună în orice împrejurare”; ,,Dacă noi am fi blânzi şi îngăduitori, am putea fi nebiruiţi de nimeni şi nici un om, fie mare, fie mic, n-ar putea să ne vatăme vreodată. Blândeţea purcede dintr-un suflet măriminos şi dintr-o cugetare sănătoasă”; ,,Când te îngrijeşti de mântuirea altora, atunci porunceşte cu autoritate şi îngrijeşte-te, căci aici nu mai e nevoie de blândeţe, ci de autoritate, ca nu cumva să se vatăme lucrul obştesc”; ,,Nimic nu este tare ca moderaţia şi blândeţea”; ,,Nu numai faţă de fraţi, ci faţă de toţi oamenii trebuie îndreptată blândeţea”(Sf. Ioan Gură de Aur); ,,Mergătoare înainte a oricărei cugetări smerite este blândeţea”; ,,Blândeţea este o stâncă, care se înalţă spre marea inimii şi de care se sfarmă toate valurile ce se izbesc de ea, singură ea rămânând neclintită”(Sf. Ioan Scărarul); ,,Omului blând îi foloseşte credincioşia, căci îl face să nu ispitească îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi să nu se rănească prin neascultare deasă”(Marcu Ascetul)