Citat:
În prealabil postat de Mena59
Ellena, asa patesc si eu. Imi zboara gandul la cate si mai cate. Daca zic rugaciunile din memorie si privesc la geam, de ex, vad ca geamul e cam prafuit sau perdeaua nu sta drept. Daca privesc in jos, la covor, vad o frimitura de ceva... Daca inchid ochii, e mai rau, ori ma apuca somnul, ori sunt furata de ganduri zburatacite...
Am spus asta la duhovnic si mi-a zis sa citesc rugaciunile. Cu voce tare, sa ma aud ce zic.Sa sti ca asa sunt mai atenta, ma pot concentra...
Daca ai un duhovnic spune-i si tu, cum sa faci ca poate metodele noastre nu ti se potivesc.
Sa te ajute Dumnezeu la rugaciune si sa ti le primeasca!
|
Nu exista o reteta , sau o formula magica in rugaciune , caci rugaciunea este vorbirea noastra cu Dumnezeu , a fiecaruia in parte dintre noi , si suntem atat de diferiti , incat nu putem vorbi de un tipar anume , si foarte bine ai subliniat ca "metodele" pe care le aplici , nu sunt universal valabile , dar putem vorbi la modul general despre curatirea mintii , indepartarea gandurilor , despre dreapta socoteala , discernamant si alte cele .
Cu adevarat , rostirea cu voce tare este de mare folos , mai ales pentru "incepatori" precum suntem noi cei de aici , nelasand gandurile in voia lor sa ne risipeasca atentia catre tot felul de "probleme lumesti ".Rugaciunea este inaltarea mintii catre Dumnezeu , si deci este vorba despre o lucrare duhovniceasca care este deasupra orcarei preocupari . Mintea care slujeste inrobita vreunei patimi nu are cum sa faca rugaciune adevarata , si in aceasta situatie rugaciunea devine "povara" , devine ceva formal , ori nu asta ne dorim . Am vorbit mult despre acest aspect pe threadul dedicat " Importantei rugaciunii " , si ma bucur ca avem si aici acest prilej , caci ce poate fi mai frumos si util decat a ne ajuta si a ne sfatui unii pe altii . Sfintii Parinti accentueaza mai in toate scrierile lor ca nu vom reusi sa ne rugam curat daca ne amestecam in lucruri materiale , si ne tulburam cu griji necontenite , caci pana la urma rugaciunea inseamna si izbavirea de orice grija .
Tainic , Dumnezeu ne invata sa ne rugam , daruindu-ne clipe unice de liniste in rugaciune , si sunt convins ca multi cunosc aceste clipe , unde orice gand dispare si pacea dumnezeiasca se asterne peste cel aflat in rugaciune . Sunt clipe rare , unice , sunt daruri venite de Sus , venite cand nu te astepti , prin iconomia unica a lui Dumnezeu .Trebuie sa constientizam ca si aici in lucrarea rugaciunii , avem nevoie de El , sau poate cel mai corect este a spune ca aici avem cel mai mult nevoie de El .Spunea cineva pe un alt thread ca sa nu ocolim mahnirea si chiar saracia , pentru ca acestea fac rugaciunea mult mai usoara , si eu adaug ca reusita in rugaciune nu este cantitatea , ci calitatea , cateodata si o lacrima si un suspin sunt suficiente . Chiar in Matei 6,7 se spune ca atunci cand ne rugam sa nu spunem multe " ca neamurile " care cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate. Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa primim harisma rugaciunii , sa staruim cu rabdare si Domnul ne va auzi .
Despre ganduri am tot vorbit si pe Topicul de Pocainta si pe cel de rugaciune , si poate voi mai vorbi si aici , dar sa nu uitam ca diavolul il invidiaza mult pe omul care se roaga si foloseste tot arsenalul din dotare ca sa-i tulbure mintea , prin aducerea aminte de tot felul de lipsuri materiale , de galcevile de peste zi si din trecut cu semenii nostri , ne aduce aminte cat de "obositi" suntem , si ce ne asteapta maine in zori , face orice ca sa ne indeparteze de la rgaciune , si de aici apar mai intai gandurile mici neansemnate , apoi gandurile mari , obsesive ce ne alimenteaza imaginatia "bolnavicioasa" , despre orice , despre cat de destepti suntem , cate putem realiza intr un domeniu sau altul , numai la rugaciune sa nu stam cu mintea si mai ales cu inima . Sa pornim mereu in rugaciune prin jertfirea primului gand care ne apare in calea noastra , si apoi "lupta" va fi mult mai usoara !
Doamne ai grija de noi !