Ma bucur enorm ca acest topic va poate ajuta cu ceva si sper ca bucuria dvs sa fie o frumoasa multumire pentru cei care au scris acele articole pe care am incercat,noi toti,sa le compilam mai mult sau mai putin inspirat (cazul meu).Cred cu tarie ca acest topic,ca sa isi atinga scopul sau,ar trebui sa aiba si articole referitoare la iconografie si poate in viitor oameni de pe acest forum,de la care am invatat multe pe acesta tema,vor putea,cu ajutorul lui Dumnezeu,sa ne ajute sa facem o rubrica unita: patrologie si iconografie.Cred ca acesta rubrica unita,care este evident ca va solicita un efort substantial si de durata,va ajuta enorm,mai ales in timpuri tulburi si confuze cand oamenii,poate,trebuie sa inceapa sa caute iar ceea ce nu se va pierde niciodata.Poate la anul vom putea incepe acest proict cu voia lui Dumnezeu si ajutorul dvs.

In alta ordine de idei,stimulat de ultima postare a lui Cristi,un om iubitor al patristicii si un bun prieten,va recomand doua carti.Fac asta pt ca avand un intelect limitat ma transform in ,,baiatu cu cartile"aducand ceva ce depaseste cu infinit de mult ceea ce as putea eu gandi.Investiti in carti si cultura,chiar si in aceste timpuri si va asigur ca nu veti regreta.Ele nu pot inlocui trairea si rugaciunea dar pot contribui la creasterea lor armonioasa si mai ales fundamentata.Asta mai ales in situatia in care Rasaritul are un tezaur cultural teologic unic in istoria lumii si intraznesc sa spun inimitabil si mai ales extrordinar de transformator.

Prima care se numeste ,,Parintii Pustiei"de Jean Bremond.Este o carte despre acei monahi ai pustiei care conform celor spuse de autor ,,au practicat, asa cum nimeni n-a facut inainte de ei si intr-un fel care n-a mai primit mare adaos, aceasta minunata arta, ars artium, "arta cereasca de a lecui ranile provocate de muscatura pacatelor", arta calauzirii sufletelor spre mantuire."

A doua carte este o mica carticica exceptionala aparuta la editura Deisis.Se numeste ,,Cartea Fiului risipitor"si este o carte-omagiu la adresa celui ce a fost marele filosof roman Constantin Noica.Despre ce este vorba:

,,Transmisa doar de textul Evangheliei dupa Luca (15, 11–32), parabola cunoscuta indeobste sub numele de „parabola fiului risipitor” este cu siguranta una din cele mai profunde si tulburatoare din cate au fost rostite de-a lungul activitatii publice de catre Iisus din Nazaret. Lectia ei paradoxala a obsedat neincetat generatiile crestine de-a lungul istoriei Bisericii.Cum intelege omul contemporan, omul secolului XXI, dincolo de simpla identificare, sensurile acestei parabole, a carei simplitate face din ea un text inepuizabil? Raspunsul la aceasta intrebare il pot da cele sase lecturi antologate in prezentul volum semnate de sase personalitati teologice si culturale actuale. Diversitatea lor are drept scop realizarea unei simfonii contrapunctice a interpretarilor: un teolog biblic protestant (Joachim Jeremias), doi monahi, unul rasaritean athonit (arhimandritul Vasilios Gondikakis), altul occidental iezuit (P. Marko I. Rupnik), un scriitor-monah, Nicolae Steinhardt (monahul Nicolae Delarohia), un filozof crestin occidental (Jean-Luc Marion) si un filozof roman, Constantin Noica."

Mie personal interpretarea arhimandritului athonit mi s-a parut fabuloasa.Este o carte pe care nu trebuie sa o ratati,sunt multe de invatat din ea si fiecare abordare iti ofera o tema de gandire pentru fiecare dintre noi,asa cum spunea Constantin Noica viata crestina cumva intre acesti doi poli se desfasoara,fiecare fiind pe rand fiul risipitor sau cel ramas acasa,fiecare cu povestea lui,cu greselile lui dar avand un Tata cu o dragoste mai presus de putinul nostru sufletesc si desele noastre rataciri prin noaptea pacatului.In introducerea cartii aveti exceptional alese codacul si troparul slujbei bizantine a tunderii in monahism si imnografia ortodoxa bizantina a Duminicii Fiului Risipitor.Cititi acesta mica carte si veti vedea cum,cateodata, in mici carti sunt mari invataturi de viata si de credinta.

Dumnezeu sa va ajute si sa fie mereu in inima si in gandul dvs.