http://www.crestinortodox.ro/editori...sa-137569.html

Am copiat link-ul la articolul unde se discută despre coabitarea copiilor cu părinţii la vârste înaintate. Concluzia autorului, din câte am înţeles, înclină spre ideea că nu este un obicei benefic (mai ales pentru dezvoltarea normală a copiilor).

Da, Yasmina are dreptate, eu nu locuiesc cu părinţii şi mă bucur pentru asta. Există relaţii şi relaţii părinţi-copii, sunt oameni şi oameni. Ai mei sunt mai puţin dispuşi să accepte alte idei, sunt mai panicoşi şi în general nu urmăresc să aibă o pace interioară. Mi-a fost destul de greu să învăţ să mă descurc singură, dar merită ...
Îi vizitez cam o dată pe lună (ei fiind în altă localitate) şi vorbim la telefon în rest. E adevărat că mama mai este încă în putere, Doamne ajută să se descurce încă mulţi ani. Tata zice că nu mai poate... în fine, nu e uşor pentru ei.
Referitor la acest topic, ar fi bine de clarificat ce înseamnă abandon. Da, suntem împotriva abandonului, dar când vine vorba de sacrificiul personal, e mai greu. Eu aş vorbi cu părintele duhovnic ca să găsesc cea mai bună soluţie (în cazul în care părinţii vor avea nevoie de îngrijire specială). Mai am şi o soră care poate ajuta. Nu aş renunţa la serviciu, din motive lesne de înţeles.
Ştiu, sună cam rece, îmi pare rău...