Citat:
În prealabil postat de Tomita
Ce ne facem cu cei straini, care au alte randuieli?
Incercam sa impunem randuiala noastra?
Cred ca cel mai mare conflict al vietii de zi cu zi este intre a face ce trebuie (in unele cazuri cu suparare proprie sau a altora) si a face ce vor ceilalti pentru a pastra linistea (sau pentru ca iubim persoana(ele) cu care am intrat in conflict).
Si "vedem" cum pentru liniste/toleranta/iubire randuiala se pierde incet-incet...de fapt nici nu-si mai are rostul in anumite situatii.
|
In mod firesc, "Cine se-aseamana, se-aduna!" Cand faci un compromis, trebuie sa-ti asumi eventualele consecinte, si chiar daca nu esti de acord cu anumite lucruri, trebuie sa nu faci prea mare taraboi, si mai ales sa te rogi si pentru tine, dar (mai ales!!!) pentru cei rataciti, care n-au ajuns
inca la stadiul la care te gasesti tu (sau macar crezi ca te gasesti), dar din mila lui Dumnezeu, probabil... vor ajunge. Tu
asta trebuie sa-ti doresti. Oricum, Dumnezeu lucreaza tot cum stie El mai bine. De multe ori m-am inversunat (la fel ca sora Dorina), si paradoxal atrageam pe moment antipatie, iar in doar cateva ore, Dumnezeu oranduia in felul Lui, o lectie care facea "demonstratia" mea cu totul inutila. Trebuie sa ne punem mai inainte de toate, nadejdea in Dumnezeu, mai mult decat ne putem pune in propriile forte sau puteri de convingere! Oricum, cu toata "lectia" lui Dumnezeu, care practic imi dadea... "apa la moara", eu n-am redevenit "simpatic"!...