Cred ca se pune problema legaturii dintre determinat si determinant. Noi, auzind, spre exemplu, Vasile sau Gheorghe, nu ne gandim la sfintii omonimi, ci la tipul de la doi sau la colegul de serviciu. Ba dimpotriva, prin repetata fololsire, atat s-au tocit si s-au banalizat, incat ni se par nume urate, populare si de prost gust.
Eu am doua nume si imi place sa fiu strigata cu amandoua, nu doar cu unul. Fireste, cei mai multi ma apeleaza numai cu primul nume, pentru ca e mai simplu, pronunta mai putine sunete.
Alinturile si diminutivele imi plac, dar cand sunt folosite rar, cand au o anumita valoare stilistica.
Nu stiu, eu observ o incercare de diminutivare si de cadere in derizoriu a tuturor numelor si a conceptelor care le incarneaza: banii sunt banutii, factura e facturica, semnatura e semnaturica, minutele sunt minuțele, Vasile e Vasi, George e Gheo.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
|