[Mosh-Neagu]

Imi amintesc de sfaturile Parintelui Savatie care spunea ca sa nu ne ostenim sa consideram pacate ceea ce inca nu ne-a fost dat de Harul lui Dumnezeu sa intelegem ca sunt pacate... Uneori preferam sa dam mult prea mare importanta unor lucruri banale, in timp ce pe altele fatale, le lasam sa se lafaie in viata noastra!
Numele meu e "Culai". Odata, la un Sfant Maslu, un preot care nu ma cunostea, a citit in pomelnic Nicolaie. Dupa ce s-a teminat totul, cand iesea pe usa, m-am nimerit in acelasi timp cu el. De altfel ne cunosteam din vedere, dar era de undeva din provincie. Atunci mi-am cerut iertare si mi-am facut curaj, spunandu-i ca numele meu chiar este Culai, si nu Nicolaie, iar el surprins, a zambit si mi-a raspuns ca de-acum inainte ma va tine minte toata viata. Si am constatat ca, de cate ori ne vedeam, imi spunea pe nume, si aveam un dialog dintre cele mai frumoase.
Cel ce m-a botezat, tot Culai se numea si avea la nasterea mea, aproape 70 de ani, de altfel un foarte bun crestin. Cei ce privesc din exterior vor spune: "Ce-i cu numele asta? Nu putea sa spuna Nicolaie, si gata?" Dar eu nu stiu cine pacatuieste in acest caz? Daca asa se numea nasul meu, eu nu am ce sa comentez! Oricum, nu acest detaliu, sta in calea mantuirii noastre!...