Citat:
În prealabil postat de andreicosmovici
Alt raspuns?
Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.
|
Interpretarea si subiectivismul sunt insusiri intrinseci ale fiintelor umane.
Orice cuvant, orice text, dincolo de orice unanimitate declarata, raman purtate/resimtite/traite in mod unic de fiecare om in parte. Crucea e intotdeauna personala si nu poate fi purtata de altcineva, pentru ca nu i se potriveste.
Cata vreme Duhul Sfant Este Unul, noi suntem liberi sa fim diferiti.