O vizita pe la Auschwitz si privesti altfel problema.Stiti ca faceau covorase din parul femeilor ucise? Sau poate vreti sa vedeti hainute de copii,ca tot a fost Mos Nicolae.Stiti ce experiente facea Menghele pe ei?Nici in iad nu se face asa ceva.Cel mai simplu lucru erau incercari de transplant de organe fara anestezie.Stiti ca au fost parinti care au simtit mirosul carnii arse a propriului copil sau i-au auzit urletele inebunite de durere si nu puteau sa-l ajute?Care sunteti parinti imaginati-va ce au simtit.Nu aveau limite dpdv al varstei,de la copii mici la cei maricei.Cu cat rezistau mai mult cu atat experientele deveneau din ce in ce mai pline de bestialitate,nici nu le poti descrie.Un scurt citat pt informare:,,In urletele agonizante ale nefericitelor victime, "cadre medicale" cu urechile acoperite de casti, pentru a nu fi deranjate de tipetele sfasietoare, performau transplantul de piele, muschi, oase, maduva si nervi. Ca rezultat al operatiilor fara un strop de anestezic, victimele sufereau dureri atroce prelungite in agonii de durata, mutilari si dizabilitati permanente.".Stiti cum este sa-ti scoata cineva maduva fara anestezie?Incercati sa va imaginati.
Camera de gazare si crematoriul erau preferabile,pe o scara a raului dezlantuit.Da la femei si la fetite stiti ce le faceau?Nu are rost sa mai intram in detalii.Ce va trece prin cap,in cel mai negru si infiorator scenariu,era doar inceputul chinurilor.Adica trebuia sa mori in cele mai infioratoare chinuri pe care ti-le putea imagina.

Raul,fie ca este la Aiud,Auschwitz,Siberia sau prin cine stie ce inchisoare asiatica,reprezinta aceiasi fata a aceluiasi spirit al intunericului.Multe dintre victime au pus o intrebare ,,De ce eu?".Nu stiu sa fi dat cineva un raspuns sau daca exista un raspuns.Insa cu siguranta au existat acele locuri si acele dezlantuiri ale intunericului.Mereu m-am intrebat cum a fost viata pentru un parinte,care a stiut,sau a vazut sau a supravietuit mortii copilului sau intr-un asemenea mod.Cum a fost viata celor care nu au stiut pe unde le-a fost aruncat corpul baiatului sau a fetei lui,prin cine stie ce santuri ale inchisorilor comuniste,sau a celui care si-a vazut copilul murind in chinuri groaznice fara sa-l poata ajuta,sau a celui care in urma chinurilor din om a ajuns neom.Cum o fi sa stai si sa-ti auzi copilul cum urla de durere chemandu-te sa-l ajuti si tu nu poti decat sa urli,la randul tau,pierzandu-ti mintile neputincios,zgariind cu unghiile peretii?Aveti copii?Uitati-va la ei cand dorm,fericiti si plini de siguranta langa dvs.Va puteti imagina ca cineva i-ar masacra sau i-ar arde in fata voastra?Nu putem,dar asa a fost,nici ei nu si-au imaginat.

Credeti ca raul acela s-a oprit?Nu s-a oprit,exista si astazi in forme la fel de intunecate,sub alta masca.Sper ca intr-o zi Dumnezeu sa faca dreptate acelor oameni.Nu cred ca putem intelege prin ce au trecut si poate este mai bine cumva,ramine ca Dumnezeu sa judece totul,undeva candva.Sper din tot sufletul ca toti acei oameni,sufletul lor, sa-si fi gasit pacea,nu-i pot imagina altceva privind ce au indurat.Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti.