Recomand cartile lui Valerio Albisetti:
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Vale...i_Prieteni.htm
"Să rămâi atașat, în mod conștient sau inconștient, de o viziune care nu corespunde realității, viziune formată, în general, în copilărie, poate duce la nevroze. Poate duce la moarte psihică. Poate duce la moarte spirituală.
Deveniți adulți, mulți dintre noi trăiesc după o schemă învățată în copilărie, chiar dacă aceasta este mascată, ascunsă, negată.
Pentru copii, părinții înseamnă totul. Sunt dumnezei.
Incontestabil. Indiscutabil. Copiii cred orbește în părinți. Nu fac comparații. Nu știu că există și alți părinți, diferiți de ai lor. Cred că ai lor sunt cei mai buni. Trăiesc cu părinții lor într-un raport de perfectă simbioză. Ceea ce spun părinții, pentru ei este lege. Dacă părinții spun ceva sau se comportă într-un anumit fel, înseamnă că așa trebuie să fie.
Dar dacă, de exemplu, copilul va fi dezamăgit de părinți, va crede că toți ceilalți îl vor dezamăgi.
Dacă nu are încredere în părinți, va crede că nu trebuie să aibă încredere în nimeni.
Astfel încât, vechea neîncredere în părinți se va manifesta la maturitate ca neîncredere în aproapele, ca incapacitate de a fi prieten.
Pentru a-și schimba atitudinea, copilul devenit adult va trebui să-și modifice viziunea pe care a avut-o dintotdeauna despre lume. Pentru a se schimba cu adevărat, trebuie să revizuiască propria părere despre părinți și despre el însuși.
Trebuie să recunoască faptul că nu a fost iubit.
în consecință, trebuie să recunoască că nu se iubește pe sine.
Dacă părinții nu l-au apreciat, nici el nu se va aprecia.
Dacă părinții nu i-au respectat personalitatea, nici el nu o va respecta.
Pentru a recunoaște toate acestea are nevoie de curaj Pentru că, făcând acest lucru, simte o durere imensă.
Și pentru a evita această durere renunță la schimbare, rămâne atașat de vechiul mod de a-i percepe pe părinți, pe ceilalți, lumea.
Dacă nu are încredere în sine însuși, chiar și ca adult, creează mereu, în mod inconștient, situații în care neagă afecțiunea, stima, încrederea celor din jur.
Pentru a-și justifica neîncrederea față de ei.
Pentru a nu privi în față realitatea, adevărul.
Dar pentru mine, adevărul este mai important decât durerea și suferința. Pentru a privi în față realitatea, merită să suferi orice durere."
Doamne ajuta.